Am mai vorbit despre Vatra Dornei când am vizitat-o vara. Acum ne-am făcut o impresie despre cum arată și iarna. Arată chiar mai bine cu zăpadă. Bineînțeles că am rămas la aceeași concluzie: trebuie să mai venim.
Am urcat cu telescaunul iar după cină am mers la plimbarea de seară.
Telescaunul l-am luat de pe strada Negrești și am început să urcăm foarte lent 3 km, în 25 minute, până la cota 1300, care e vârful Dealului Negru. Ar fi trebuit să avem o panoramă asupra întregii depresiuni, plus să vedem Munții Rodnei și Călimani. Din depresiune am văzut ceva, însă munții erau ascunși în ceață. A bătut vântul, mi-au înghețat mâinile și cu toate astea a fost bine.
Telescaunul nu e la înălțime foarte mare, trecerea pe stâlp aproape nu se simte, chiar dacă bate vântul scaunul e stabil, ceea ce dă un fantastic sentiment de siguranță cuiva ca mine, care are toate fricile posibile.
În câteva secunde cât a durat să sărim din scaun, am aflat că e cea mai lungă instalație din țară.
Am fi vrut să intrăm pentru o ciorbă fierbinte care ar fi mers nemaipomenit dar ni s-a părut că vântul se întețea și viscolea zăpada tot mai tare, așa că am lăsat-o pentru anotimpuri mai prietenoase și ne-am întors.
Am mers să mâncăm și apoi să vedem cum arată Vatra Dornei pe zăpadă. Arată foarte bine, indiferent de anotimp ai ce să faci și nu te plictisești.
Iarna sunt mai multe rățuște decât vara.
