Se spune că singurul loc din lume în care orașele sunt mai mici decât satele este provincia Friesland din Țările de Jos. Aici localitățile au primit statut de oraș în funcție de importanța istorică. Vorbim de 11 astfel de orașe, între care și Hindeloopen, situat pe IJsselmeer, care are mai puțin de 900 de locuitori. Cu toate acestea, nu el deține recordul, ci Sloten, care, având mai puțin de 800 de suflete, e cel mai mic oraș nu doar din Friesland dar chiar din Țările de Jos.
Poate că în momentul ăsta vă imaginați că Hindeloopen nu are nimic de zis. Oare? Să vedem.
Dreptul de oraș a fost primit în 1225.
Hindeloopen a fost multă vreme izolat de restul provinciei. Din această cauză locuitorii vorbesc propriul dialect, diferit chiar de frizonă și greu de înțeles pentru oricine altcineva, fie din Friesland, fie din alte provincii din Țările de Jos. Asta nu înseamnă că sunt rupți de restul lumii, ci că sunt cel puțin bilingvi, vorbind și olandeză.
Până în 1880 Hindeloopen a avut propriul său costum popular. Ca și la noi, astăzi mai e purtat doar la ocazii speciale.
De asemenea, pictura Hindeloopen este un alt motiv de mândrie a locuitorilor, care își decorau în stilul lor original cam toate obiectele de mobilier, de uz casnic, saboții, ramele ferestrelor, cam tot ce era din lemn adică. Toate acestea pot fi văzute în Muzeul Hindeloopen, pe care din păcate noi nu l-am vizitat, așa cum nu am vizitat nici Primul Muzeu al Patinajului Frisian, iar asta nu poate însemna decât un singur lucru, nu? A doua vizită va fi mai bine pregatită.
De data asta a trebuit să ne mulțumim doar cu scurta plimbare în care am descoperit orașul.
Ce am văzut?
Grote Kerk, Biserica Mare, distrusă în 1570 în timpul Războiului de Optzeci de Ani și reconstruită pe același loc între 1590 și 1632. În 1701 turnul a fost lovit de fulger, iar cel ce se vede acum datează din 1724. Iar dacă privit din anumite unghiuri turnul pare înclinat, nu vă faceți griji, stați bine cu vederea. Însă vă aflați în Țările de Jos, unde asta e perfect normal. Poate girueta din vârf ar fi putut avea o altă formă, dar a fost aleasă cea mai potrivită – de corabie cu pânze. Dacă veți privi cu atenție, de fapt și în mod evident, toate giruetele din oraș au astfel de corăbii.
Hindeloopen e unul dintre cele 11 orașe frizone, prin urmare, din 2019, are propria lui fântână care să îi pună în evidență caracterul autentic. În acest sens, artistul Shen Yuan s-a inspirat din stema și istoria orașului, iar creația lui se numește „Floră și faună”. Poate sună prozaic dar explicația e frumoasă: elementul central este arborele vieții pe ale cărui ramuri stau păsări care fie sunt și pe stema orașului, fie se regăsesc în binecunoscutele piese de mobilier și artă populară din perioada Hindeloopen. Copacul este protejat de coarne de cerbi, pentru că numele orașului vine din istoria sa care avea legatură cu vânătoarea, iar căprioara este un alt element-simbol de pe steagul și stema orașului.
În oraș încă există case ale unor căpitani maritimi, care amintesc de perioada de glorie dintre 1650 și 1790. Atunci populația orașului era dublă față de în prezent datorită prosperității asigurate de flota de 80 de nave comerciale. E drept ca acestea ancorau și plecau din Amsterdam pentru că portul din Hindeloopen era prea mic, dar căpitanii se întorceau acasă bogați din călătoriile lor.
Vedem și o „likhus”, căsuța în care își petreceau vara, soția împreună cu copiii atunci când capul familiei era plecat pe mare.
Canalul Zijlroede, lung de 200 metri, se termină la ecluza din secolul al XVII-lea și face parte din ruta de patinaj Elfstedentocht (Turul celor Unsprezece Orașe) care nu a mai avut loc din 1997 din motive evidente, unul dintre el fiind că se desfășoară doar pe gheață naturală care ar trebui să aibă o grosime de cel puțin 15 cm de-a lungul întregului traseu de aproape 200 km. Deși pentru unii încălzirea globală nu există, se pare că această condiție e foarte greu de îndeplinit în ultima perioadă.
Sylhús este o casă de ecluză cu turn-clopotniță, situată firesc chiar lângă ecluză („sluis”). Zidul este decorat cu o stemă cu anul 1619 dar clopotnița deschisă din lemn a apărut în secolul al XIX-lea.
„Leugenbank” (banca) din sylhuis, spațiu des întâlnit în Frisia, datează din 1785 și a fost folosită în primii ani pentru licitații de pește iar mai târziu ca loc de întâlnire pentru oamenii din sat. Pe fațadă, o pictură îi înfățișează pe Petru și alți discipoli, care, după ce au pescuit o noapte întreagă fără să prindă nimic, au aruncat din nou năvoadele a doua zi, la îndemnul lui Isus și au prins atâți de mulți pești încât aproape li s-a scufundat barca.
Podul mobil din lemn dintre port și Schutsluis, cu Sylhús în spatele lui.
Casa de salvare KNRM, șopronul albastru, fost loc de depozitare pentru barca de salvare cu vâsle. KNRM adică Institutul Regal Olandez de Salvare Maritimă din Țările de Jos, este organizația voluntară din Olanda însărcinată cu salvarea de vieți omenești pe mare.
Portul, de Aalde Haiven, Portul Vechi a cunoscut perioada sa de înflorire la sfârșitul secolului al XIX-lea, când o nouă flotă de această dată de pescuit, nu comercială, a început să crească și să se dezvolte în Hideloopen. Mai exact, de la 8 nave în 1880 s-a ajuns la un număr de 67 în 1905. Din păcate, nu a durat mult, deoarece construcția digului (afsluitdijk) a făcut ca în 1932 și această activitate să se închidă, vechiul port trebuind să se reinventeze din nou, devenind un port de agrement, ceea ce este și astăzi. Portul a fost restaurat păstrându-se elementele care dau caracterul lui autentic: Langebrug, bazaltul din pantă, cheiul cu ziduri din lemn, hambarul care adăpostea barca de salvare, toate într-un mic orășel cu mai puțin de 900 de locuitori.
Înainte de a pleca, o căsuță cu acoperiș mă ține pe loc, încercând să îmi spună și ea ceva, așa că o ascult, de ce nu: casa de ecartament sau stație de măsurare sau Peilschaalhuisje a fost reconstruită în 2016 pe vechea fundație. Rolul ei era de a adăposti un dispozitiv autoînregistrator a nivelului apei pe care trebuia să îl protejeze nu doar de intemperii ci și de vandalism.
În Hindeloopen am stat chiar mai puțin decât în Workum, dar asta din cauză că suntem nesătui și am crezut că vom avea timp inclusiv de Harlingen. Da, chiar dacă speri în sinea ta că se va întuneca mai târziu ca să poți face tu asta, ce să vezi? Fals. Iarăși iarna nu e ca vara, adică deși eu aș fi vrut să fie întuneric abia pe la 10 noaptea, cum îmi place mie vara, nu, la ora 17 deja se dă stingerea. Nu învăț niciodată că “sometimes less is more” și că întotdeauna pierd în loc să câștig când merg la fugăreală.
Oricum 2 la 1 e un scor bun. În plus, știam de când am plecat de acasă că Harlingen e ceva mai mult de oră. Ce-o fi fost în capul meu?