Muzeele Vatican – run Forrest, run!

Ansamblul Muzeelor Vatican e o capsulă a timpului. E atât de mult de văzut și procesat încât și dacă ai sta o zi întreagă nu ai putea să cuprinzi totul. Cu siguranță, într-un sejur la Roma doar Vaticanul ar merita cu prisosință să aibă alocată o zi întreagă. Și tot ar fi prea puțin. Chiar dacă îți faci temele și crezi că știi la ce să te aștepți, Vaticanul îți întrece imaginația. Pe Scopri i Musei am numărat 28 de muzee. În mod firesc, multe dintre ele au mai multe secțiuni sau mai multe săli.  Am citit că se întind pe 7 kilometri. ( Asta în ciuda faptului că, în conformitate cu Wikipedia, „întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat”.) Joac-o pe asta! Dar în Muzeele Vatican există 102 masterpieces și am hotărât ca ele să fie ținta noastră. La final, doar și atât s-a dovedit a fi un scop mult prea ambițios, dar a meritat aventura.

Ca și în Roma și pentru Vatican există trei cuvinte magice: skip the line. Cu biletele on line cumperi timp, foooooarte mult timp. Când le-am achiziționat, mai erau disponibile doar preferatele noastre, cele de la 8 și 8 :30 dimineața. Firește că am optat pentru ora 8 iar la ora 7 eram deja acolo, în spatele grupurilor de japonezi mai matinali decât noi. Am avut timp suficient să găsim un bistro micuț și să începem ziua savurând o cafea super bună plus un croissant proaspăt din care crema de vanilie caldă încă, curgea ca să poți să iți lingi degetele. Când am revenit, biletele skip the line și-au făcut treaba, am trecut de control fericiți că nu ne-a spus nimeni că ar trebuie să lăsăm ceva la garderobă pentru că intenția noastră era să nu ne întoarcem prin același loc.

1. Cortille della Pinacoteca

Începem vizita într-o derută totală și ratând cât mai multe. Sincer nu știam cum ar trebui să ajungem la Pavilionul Trăsurilor (Padiglione delle Carrozze) aflat undeva în subsol așa încât am urcat pe scara elicoidală din stânga care ne-a dus direct în Cortille della Pinacoteca, Curtea Pinacotecii unde ar fi trebuit sa bifăm prima din cele 102 capodopere:  baza Coloanei lui Antonius Pius, care stătea frumos ascunsă sub o pânză așteptând să fie renovată. Facem o poză și la Giardino Quadrato în timp ce ratăm Pinacoteca plus Duomo del Atrio dei Quattro Cancelli și câte or mai fi fost.

Nu avem timp de regrete, pașii ne duc în magazin, știm că nu avem voie să facem poze în Capela Sixtină așa că achiziționăm în liniște amintirea ei – globul de Crăciun. Fix în shop descoperim scara Bramante (de fapt a lui Momo), dar nu asta contează ci faptul că e considerată una din cele mai frumoase scări din lume, care era închisă, normal, pentru că nu avea cine să coboare pe ea la ora deschiderii, așa că nu am putut să îi facem poze în toată splendoarea ei. Dar am făcut foto din același motiv: eram acolo neștiind dacă acela va fi și drumul nostru de întoarcere.

2. Cortille della Pigna

Continuăm alergarea și abia de acum totul începe să curgă oarecum firesc. Pe întreg parcursul vizitei nu am stat să căutăm noi ce ar trebui să vedem, practic am fost ghidați ca la aeroport, go with the flow. Așa încât am ajuns firesc în Cortille della Pigna (Curtea Conului de Pin), care a primit numele după conul de pin din bronz care a fost adus aici în anul 1608 și așezat pe Terasa Nișei între cei doi Pavoni. La baza terasei stau de pază cei doi lei culcați ai faraonului Nectanebo al II lea și abia acum începem vânătoarea de masterpieces.

Statuile zeiței leoaice Sekhmet le vom regăsi în muzeu. Joaca de-a v-ati ascunselea e un alt aspect: dacă vă gândiți că veți găsi totul acolo unde vă spun eu, e foarte posibil ca între timp locul lor să se fi schimbat. Deci nu luați de bun tot ce spun.

Înaintând spre mijlocul curții realizezi că de fapt întreg Vaticanul e o călătorie în timp în cel mai lung și amețitor roller coaster din lume, în care vii din preistorie în timpuri prezente după care te întorci în alte vremuri și locuri fără să păstrezi o cronologie anume. Și asta pentru că în centrul curții, se învârte din 1990, ca într-un perpetuum mobile, Sfera con sfera, donația lui Arnaldo Pomodoro. Ai crede că locul ei nu e acolo, dar nu, Sfera con Sfera parcă e o fântână din care curge timpul.

3. Muzeul Gregorian Egiptean

Părăsim curtea, intrăm în Muzeul Gregorian Egiptean, unde ar trebui să colecționăm încă 8 capolavori. Prima e Naoforo Vaticano, mult mai mică decât te-ai aștepta. Apoi Stele di Hatshepsut e Tuthmosi III,  Telo della ’’Dama del Vaticano’’, Sarcofago di Djedmut,  Statua di Osiri-Antinoo, Statua della regina Tuia, Gruppo con Tolomeo II, Rilievi funerali palmireni.

4. Muzeul Chiaramonti

După Muzeul Gregorian Egiptean coborâm scările spre Muzeul Chiaramonti. Îl reperăm ușor pe Ercolo e Telefo bambini și când credem că norocul e de partea noastră și vom vedea Nilul, ce să vezi?  Braccio Nuovo (Aripa Nouă) e închisă și toate cele 3 capodopere s-au ascuns bine. Totuși, prin sticla ușii îl vedem pe Decebal care e o personalitate foarte respectată atât în Vatican cât și în Roma, așa încât ne vom mai întîlni cu el.

Chiaramonti e unul din puținele locuri din Vatican care nu face trecerea către alt muzeu, așa că te întorci pe unde ai venit, ceea ce te ajută să privești totul cu mai multă atenție. Profităm de ocazie ca să zăbovim la Statuia prizonierului dac, din marmură, ușor de recunoscut datorită căciulii de pe cap dar care impresionează de fapt datorită ’’privirii pline de patos’’. În abundența de minuni era cât pe ce să ratăm Gradiva care e și ea mai mică decât te aștepți. Inspirat de Gradiva, Wilhelm Jensen a scris un roman pe care Freud l-a abordat din punct de vedere psihiatric. Mai mult decât atât, el a cumpărat o copie a reliefului pe care a păstrat-o în biroul său.

5. Muzeul Pio Clementino

Din Chiaramonti trecem în Muzeul Pio Clementino, superdotat și el cu capodopere. Și aici, din cele 10 săli vom vedea doar 8. În Vestibulul Pătrat se află Sarcofagul lui Scipione Barbato, iar prin Vestibulul Rotund se intră în Cabinetul Apoxyomenos, unde vedem copia în marmură a atletului care își curăță brațul de uleiul și nisipul cu care s-a acoperit înainte de începerea cursei.

De aici pășim în Curtea Octogonală sau Cortile delle Statue, extraordinar de frumoasă. Apollo del Belvedere e acoperit pentru renovare,  în rest… bucuria sufletului:  Perseus Triumphant, Arno- River God, Laocoon, Belvedere Hermes.

Revenim în interior. Citisem că Sala Animalelor ar fi ca o ’’grădină zoologică din piatră’’ și ne gândeam să o străbatem rapid, doar că nu poți să faci asta pentru că totul te îndeamnă să zăbovești mai mult. Meleager într-o parte, Jaguarul în partea opusă.

De aici încolo trecem în sens unic, fără să ne mai întoarcem.

Intrăm în Sala Muzelor, unde piesa de rezistență nu e vreo muză ci Belvedere Torso care din 1536 și până în zilele noastre a constituit sculptura antică cea mai admirată de artiști și normal, model de urmat.

Imediat după, ajungem în Sala Rotonda unde privirea se înalță spre cupola inspirată de cea a Pantheonului. Credem că ne pregătim pentru ceea ce vom vedea acolo, încă nu știm că nu vom putea intra. Începe să se aglomereze, e din ce în ce mai dificil să faci fotografii. Braschi Antinous e imediat lângă intrare pe dreapta, iar Heracles domină sala puțin mai încolo.

Mai departe ajungem în Sala Crucii Grecești cu Sarcofagul lui Constanța (care păstrează rămășițele uneia dintre fiicele împăratului Constantin și care a ajuns la Vatican pe un car tras de 40 de boi) și sarcofagul Sf. Elena (decorat cu motive militare și din această cauză se presupune că ar fi fost destinat unui membru masculin al familiei imperiale). În centrul sălii, care de altfel nu este foarte mare, pe pardoseală, se află un mozaic cu bustul zeiței Atena.

După ce urcăm scările, ajungem la Sala Biga și ea închisă, astfel încât putem vedea Carul cu doi cai doar de la distanță.

Ultima sală prin care alergăm în Muzeul Pio Clementino este Galeria Candelabrelor, unde căutăm Războinicul persan și suntem din nou induși în eroare de mărimea lui, mult mai mică decât anticipam.

6. Muzeul Gregorian Etrusc

Părăsim Galeria Candelabrelor și în loc să continuăm drumul împreună cu mulțimea spre Galeria Tapițeriilor ne întoarcem spre Muzeul Gregorian Etrusc, nu pentru cele 13 capodopere adăpostite acolo, pentru că deja suntem în criză de timp, dar pentru faptul că în interiorul muzeului putem vedea o frântură din Scara lui Bramante (chiar a lui Bramante). Cu toate acestea, nu ai cum să ocolești Mars of Todi, Sarcofagul cu relief policrom, Cinerary Urn Of the Master of Oenomaus, Monumentul funerar cu Adonis murind, Attic Kylix attributed to Douris: Jason, Epponimus Attic Amphora of the Achiles Painter.

7. Sala Imaculatei concepții

Circuitul prin Muzeul Gregorian Etrusc ne readuce pe culoarul de trecere prin Galeria Tapițeriilor și Galeria Hărților Geografice. 

Primim bonus Sala delle Dame, unde Gregory al XVI-lea obișnuia să lase doamnele să-i sărute picioarele.

Ajungem în Sala Imaculatei concepții, unde nu ai cum să ratezi Proclamation of the Dogma și Bookcase in the Room of the Immaculate Conception.

8. Stanze di Raffaello

Trecem în Stanze di Raffaello (Camerele lui Raffaello), patru la număr, pictate de Rafael și ucenicii din școala lui între 1508 și 1524, care au fost folosite o perioadă ca apartament papal. De aici și până la Colecția de Artă Contemporană privirea trebuie ținută mai mult în sus.

Sala di Costantino celebrează triumful religiei creștine în patru scene din viața împăratului Constantin: Viziunea Crucii, Bătălia de la Pons Milvius, Botezul lui Constantin și Donația Rome. A fost finalizată după moartea lui Rafael.

Stanza di Eliodoro are ca temă centrală protecția lui Dumnezeu asupra Bisericii. Tavanul a fost pictat tot de Rafael și reprezintă patru scene din Vechiul Testament.

Stanza della Segnatura este prima lucrare a lui Rafael la Vatican și conține cele mai renumite fresce ale acestuia. “Camera și-a luat numele după cea mai înaltă instanță a Sfântului Scaun, „Segnatura Gratiae et Iustitiae”, care era prezidată de pontif și care se întâlnea în această cameră pe la mijlocul secolului al XVI-lea”.

Stanza dell’Incendio di Borgo a primit numele după miracolul din anul 847 când Papa Leon al IV-lea acordând o binecuvântare de la balcon, a stins incendiul izbucnit în cartierul Borgo în fața vechii  Bazilici Sfântul Pietro.

Încoronarea lui Carol cel Mare, care a avut loc la Catedrala Sfântul Petru în noaptea de Crăciun din anul 800, nu e o temă aleasă întâmplător deoarece aceasta constituie baza Sfântului Imperiu Roman.

9. Capela lui Urban VIII

Traversăm Capela lui Urban VIII, mică de altfel, care a fost capela privată a apartamentului papal.

10. Apartamentele Borgia

Ajungem la Apartamentele Borgia unde, în ciuda haosului din creier, găsim altă capolavori, „Cavaliere” de Marino Marini refugiat din Colecția de Artă Contemporană.

11. Colecția de Artă Contemporană

 La Colecția de Artă Contemporană ratăm Le Christ et le peintre de Marc Chagal, iar Il principe catolico e greu de fotografiat din cauza luminii de pe sticlă. Avem totuși mari victorii: Pieta– Vincent van Gogh, La Vierge a L’enfant – Henri Matisse, L’Annuncio de Salvador Dali, Proccesion de penitents de Furnes-James Ensor, La figlie de Lot III– Carlo Carra