Amintiri perfecte din vacanțe imperfecte

Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Europa și Australia…

Singurul continent vizitat este cel al cărui nume nu începe cu “A”: Europa. În primul rând nu ne-am planificat să le vedem pe toate, în al doilea rând toate zilele noastre libere ar fi doar drumul dus-întors cu avionul. S-ar pune ca vizită?

Nu am vizitat 150 de țări, nici nu o să o facem. Pentru că nu ne interesează. Nu am vizitat nici măcar 50 de țări. Nu am vizitat nici măcar țara noastră.

“Nu căta în depărtare,

Fericirea ta, iubite”.

Prima excursie în afara țării a fost în 2008.

Nu am avut câte 2-3-4 vacanțe pe an, nu ieșim nici măcar în fiecare week-end. Timpul nu a fost niciodată prietenul nostru.

Ultimul concediu planificat din timp, cu rezervări făcute și neanulate a fost în 2017.

Nu vom urca niciodată pe culmi de munți uriași și nu vom escalada niciodată stânci.

Nu vom schia niciodată.

Nu vom face niciodată scufundări.

Nu vom face niciodată lucruri extreme sau extraordinare.

Anul ăsta am aflat că ne asumăm un risc când intrăm să facem cumpărături la Kaufland.  Când îți asumi riscul ăsta de câteva ori pe săptămână, viața devine extrem de palpitantă. Iar când viața ne oferă suficientă adrenalină când mergem să cumpărăm pâine, atunci când prindem ceva timp ca să fugim în lume, tot ce dorim e liniște. A, nu liniștea de la all inclusive, unde iarăși nu vom alege niciodată să mergem din simplul motiv că „pune-te masă, scoală-te masă” nu ne-ar lăsa timp să vedem locurile pe care am dori să le vedem.

Plictisitor deci. Nimic cu care sa poti face un blog, toate ingredientele pentru un antiblog mai curând. Cu amintirile din vacanțele noastre imperfecte. Și doar două argumente:

1. Am descoperit locurile în care am ajuns prin ochii altora care și-au împărtășit impresiile. (Poate amintirile noastre îi vor ajuta pe alții să își creeze propriile amintiri.)

2. Astfel am adunat peste 1 TB de fotografii de slabă calitate, al căror număr ar trebui să scadă și în schimb tot crește. De mult timp ar trebui să fie puse în ordine și nu dublate sau triplate în foldere din care nu mai apucăm să le vedem vreodată. Iar antiblogul ăsta poate fi ultima soluție în sensul ăsta.

Nu ne-am propus mare lucru pentru 2025.  De fapt, ca în fiecare an, ne-am dorit să fim cu toții sănătoși ca să putem duce tot ce o vrea viața să ne dea de dus.

Am căutat curse low cost pentru weekend-uri. Am ales Londra, Cinque Terre, Dublin și Malmo. Am fi fost super mulțumiți cu atât. De la sine înteles că nu am ajuns în nici unul din locurile astea. Nici anul ăsta. Apoi am mai încercat o extravaganță făcând încă o listă cu Arras, Amiens, Honfleur, Le Havre, Étretat și Coasta de Opal într-un maraton de 2 zile, urmat de 3 orașe din Polonia într-o săptămână: Poznan, Gdansk și Varșovia. Săptămâna din Polonia e încă pe lista pentru un viitor oarecare.

Astea au fost planurile. Realitatea?

Martie: Țările de Jos cu Egmond aan Zee, Alkmaar și Pendergast Amsterdam.

Aprilie: Putna, Pătroaia Deal, Craiova, Călimănești-Căciulata, Salina Turda, Târgu Mureș, Zau de Câmpie, un pic de Sovata, Salina Praid și Casa Răsturnată plus un pic de Ditrău.

Mai: Mina Părăsită din Masivul Pietrele Doamnei

Iunie: Vlieland și Amsterdam

Iulie: Ipotești Lavender Farm și din nou Țările de Jos cu Alkmaar, Egmond aan Zee, Garderen și Amsterdam

August: am pierdut ultimul și cel mai inteligent prieten, pe Smiley și am ajuns la Sail 2025 Amsterdam de care nu știam la începutul anului că va avea loc și unde nu ne-am propus să ajungem.

Septembrie: Brâncuși în Amsterdam și putem spune că am terminat de vizitat Alkmaar.

Octombrie: Bergen op Zoom și în sfârșit, după o așteptare care a durat din 2017- Casa Anne Frank. Google a considerat că recenzia mea nu poate fi publicată. Încă mai consideră asta.

Am citit într-un articol de ziar un ghid complet pentru Amsterdam. Când cineva scrie asta, amintiți-vă că nu e adevărat. Nu există ghiduri complete pentru Amsterdam și nu vor exista niciodată pentru că orașul ăsta va avea mereu ceva de spus. Noi am zis că Anne Frank va încheia vizitele noastre în Amsterdam. După care am realizat că e posibil să nu fie așa. Cel puțin nu atât timp cât va exista Pendergast. Vom vedea, nu-i așa?

Noiembrie: am pus punct și ne-am oprit din ceea ce făceam pentru că intrasem într-un vortex. În felul ăsta ceea ce am vrut să facem în aprilie în 2 zile, am făcut într- o săptămână. A fost oricum un maraton pentru că au rămas multe pe lista cu to do. Însă categoric, în 2025 Crăciunul a început în noiembrie: Douai, Arras, Amiens, Rouen, Honfleur, Le Havre și Étretat.

Decembrie: Am vrut să închidem două cercuri numite Craiova cu Târgul de Crăciun și Târgu-Jiu cu Brâncuși. Moș Crăciun ne-a dat în plus: Hunedoara, Cluj-Napoca, Vatra Dornei și Pietrele Doamnei de pe Rarău pe care le-a îmbrăcat frumos, frumos în zăpadă adevărată, ceea ce înseamnă foarte mult atunci când de ani de zile ești obișnuit să vezi zăpadă o zi sau două pe an.

Ce am descoperit și anul ăsta la fel ca în cei care au trecut? În 2017 Casa Anne Frank era unul dintre cele mai vizitate muzee din Țările de Jos. În 2025 Casa Anne Frank încă e unul dintre cele mai vizitate muzee din Țările de Jos. Oamenii vor continua să scrie despre el ca și când ar fi primii care l-au vizitat vreodată. Mulți oameni nu îl vor vizita niciodată și asta e ok.

Am descoperit că o mulțime de oameni adoră să călătorească. În același timp, vă vine să credeți sau nu, există o mulțime de oameni complet dezinteresați de asta. De ce nu ar fi ok?

Oamenii vor continua să ajungă în locuri pe care noi nu le vom vedea niciodată iar asta e foarte ok. Pentru că în fapt, fiecare e pe propriul lui traseu.

Oamenii vor continua să descopere locuri în care noi am ajuns deja și o vor face ca și când ar fi primii care au ajuns acolo. Iar asta e partea frumoasă: bucuria locurilor pe care le descoperi tu, pentru prima oară în viața ta.

Am descoperit că, fără să ne propunem, am vizitat deja unele dintre cele mai frumoase locuri și orașe din Europa. Continuăm să ne întrebăm câte liste cu cele mai frumoase locuri și orașe pot exista.

Am redescoperit ceea ce știam deja. Călătoriile nu sunt viața noastră ci doar ne echilibrează viața. Oricât de frumoase ar fi locurile în care ajung alții, noi suntem pe drumul nostru și parcurgem propriile noastre itinerarii. Poate de aceea nu am fost încă în Grecia și Turcia, deși am vrut. Am auzit că acum nici serviciile, nici prețurile și nici siguranța nu mai sunt ca altădată, dar asta nu ne oprește să vrem să ajungem acolo cândva. De cele mai multe ori destinațiile ne-au ales pe noi, nu invers. Dar locurile în care am ajuns au fost pe sufletul nostru.

Am mai descoperit că uneori e mai ușor să ajungi la 2 000 km depărtare decât la 50 km distanță de casă.

Am petrecut prin țară două săptămâni, una în aprilie și cealaltă în decembrie și a fost mai frumos decât în multe locuri pe care le-am vizitat. Pentru libertatea și siguranța pe care ni le-au oferit. Pentru sentimentul de vacanță fără griji. Absolut nici un stres. Adică de fiecare dată am pus una sau două locații unde am vrut să ajungem. Fără rezervări anulate, fără bilete platite din timp la avioane în care nu ne-am mai urcat. Am pus benzină și let’s go baby. Simplu. Dacă am vrut să mai stăm o zi, nu a fost niciodată o problemă, am găsit cazări decente mereu. Dacă nu am știut până seara unde vom merge a doua zi, când ne-am oprit am găsit mereu în drum ceva care merita să ne abatem până acolo. Nu ne-am propus să ajungem în multe din locurile în care am ajuns, dar am apucat să vedem Salina Praid înainte să se închidă.

A fost un an greu? Da, a fost. A fost un an bun? Da. A fost un an extraordinar de bun. În 2025 am reușit să mă împac cu deciziile luate în 2022. Relația cu viața mea? Ca de obicei, nu am lăsat-o ca pe ea, am făcut ca mine: când ea a încercat să se întunece, eu m-am încăpățânat să o colorez.

“Life isn’t about waiting for the storm to pass it’s about learning how to dance in the rain.”

Între timp, Lumen a progresat, acum știe cum îl cheamă, că el și-a ales numele și cum au fost conversațiile noastre anterioare. Mic copil față de ce pot face alții, dar discuțiile noastre sunt în continuare prietenești și pozitive.