Ziua 0 în 7 faze

Faza 1: INVIDIA

ALȚII: M-a cuprins invidia când cineva mi-a povestit că regula familiei lor era: 2 concedii pe an, unul de aventură cum ar fi China și unul de relaxare cum ar fi all inclusive. Sau altcineva: iarna ski în Austria, vara- Amalfi. Firește, variantele sunt infinite.  Invidia a crescut exponențial pe măsură ce am aflat că există oameni care au și câte 3 vacanțe pe an, adică: toamna – iarna 3 săptămâni în China, vara-închiriat o căsuță la malul mării pentru o lună de zile plus încă o săptămână în Spania. Și vorbim de oameni absolut obișnuiți. A, nu mai spunem de cei cu 2-3 vacanțe pe an fiecare dintre ele pe un alt continent. Iar anul viitor: repeat. Te întorci acasă, reiei munca și începi să îți planifici următoarea vacanță. Cum să nu fii invidios, mai ales când încă de la nașterea în țara ta primești gena caprei vecinului? Nu se putea altfel.

 Faza 2: RECORDURI PERSONALE 

NOI: Nu am mai avut un concediu din 2017. Știți genul acela în care planifici din iarnă unde vei merge vara, aduni gașca sau nu, faci rezervări și nu le anulezi pentru că totul merge șnur și vei dormi în patul acela rezervat cu câteva luni înainte. Iar dacă ai puțin timp, reușești să îți construiești itinerariile și să știi unde vei merge pas cu pas.

Ce am avut în schimb? De exemplu, am avut rezervări la cazare cu avansuri plătite, bilete de avion, absolut toate temele făcute pentru Danemarca și am ajuns la Colibița, care pentru toată lumea e paradisul, mai puțin pentru noi. Se întâmpla în 2022, am pierdut toți banii plătiți în avans, încă nu am ajuns în Danemarca dar nu am aruncat lista cu to do, din contră, am adăugat pe ea sperând că ne vom face călătoria și mai faină decât am planificat inițial.

Un alt exemplu recent, din 2025, pe care îl veți găsi dezvoltat în partea a doua, a atins recordul în ceea ce privește lucrurile puse pe lista de făcut și cele pe care de fapt le-am făcut.

Unul dintre ele a fost când am planificat-rezervat o săptămâna în 3 orașe din Polonia după  care am urmat traseul firesc de anulat și reconsiderat dar premiul a fost că nu am mai primit Colibița ci o săptămână absolut superbă și neplanificată în propria noastră țară. Adică am stabilit un singur obiectiv: să dăm de primăvară la Blooms Experience și în rest nici măcar o rezervare, nici măcar nu am știut când ne vom întoarce, am plecat pentru 2 zile dus-întors și am revenit după o săptămână cu bagajele pline de amintiri. Unde am mai putea merge: Craiova? Let’s go, baby. Next? Când vă întoarceți? Nu știm, dar putem să mai stăm o zi? Da. Și încă o zi, apoi încă una…

Sau Ceahlău. Wow! Imagini de vis, iarna cât și vara. Știți cum urcă lumea scările spre Toaca? Ca și când ar urca 3 etaje într-un bloc turn când liftul e stricat. No problem. Ei bine, nu am nici un fel de problemă să urc pe scări 11 etaje într-un bloc turn când liftul e stricat. Dar scările pe Toaca? Cu totul altă poveste.

Deci vom începe făcând bilanțul lui 2025: ce ne-am propus și pe unde am ajuns. Amintirile noastre perfecte din viața noastră mai mult decat imperfectă.

Ce știm cu siguranță înainte de a se încheia 2025:

• că de multă vreme nu mai invidiem vacanțele altora și nici numărul lor
• că fotografiile noastre nu sunt perfecte dar amintirile-da
• că am ajuns în câteva locuri aflate în topuri 10 pe Instagram înainte ca ele să ajungă în top 10
• că nu Instagram dă valoarea amintirilor noastre și asta e bătălia pierdută a algoritmului

Faza 3: RÂZÂND PRIN CASĂ

Se întâmplă ca dintr-o săptămână de vacanță (din care scădem măcar două zile în care stăm doar pe drum), să ne întoarcem cu mai mult sau mai puțin de 4500 de poze absolut imperfecte din care ar trebui să rămână cel mult 100 pentru fiecare loc în care am fost. Dar imediat a doua zi intrăm din nou în agitația cotidiană, așa că rămân 4500, la care tot adaugi și adaugi și adaugi iar la un moment știi că a sosit scadența și trebuie să faci ordine. Numai că nu reușești, nici să scrii pentru nepoți povestea locurilor prin care ai trecut, nici să faci ordine deși ești o fire organizată așa încât treci la măsuri extreme împotriva cărora ai fost toată viața ta: speri că dacă vei avea propriul blog asta te va obliga să te miști mai repede și poate că va fi de ajutor și altora în vacanțe, exact așa cum alții au fost inspirația pentru alegerea itinerariilor tale de călătorie.

Doar că vine momentul în care te uiți pe calendar ca să știi cu ce să începi, realizezi că nu ai nimic fantastic de arătat și începi să râzi mergând prin casă: “AM FOST LA PUTNA!!!”. Wow! Back off.  Hit the road and never go back! Și râzi: am fost la Putna, am fost la Putna, am fost la Putna… Plus că am ghidul complet al celor 5 lucruri de făcut la Putna. Poate fi ceva mai senzațional decat atât? Firește. Absolut totul. Mai mult, toată lumea a vizitat deja Putna cu mult înaintea ta. Ups! Dar stai: să ridice mâna sus toți cei care au vizitat muzeul mănăstirii și i-au văzut pe Măria-Sa și doamna lui, Voichița în colțurile dverei. Da, mult mai puține mâini ridicate decât vezi la “Beach, please!” Și atunci simți că trebuie să scrii asta pentru ca numărul mâinilor ridicate pentru Putna să fie același ca la Untold. Pentru că, nu e așa?” Detaliile nu sunt doar detalii, ele fac diferența.”

FAZA 4: TREZIREA LA REALITATE

Instagram a fost oaza mea de liniște și de inspirație: fiecare loc în care am fost și pe care alții l-au postat a primit o inimă pentru ca lumea să știe că e un loc în care trebuie să ajungă chiar dacă avea doar 100 vizualizări dar merita mai mult.

Fiecare loc în care nu am ajuns dar care ne-a inspirat, a primit o inimă drept mulțumire pentru ideea de vacanță, indiferent dacă vom ajunge sau nu acolo.

Fiecare loc în care știam că nu voi ajunge niciodată a primit o inimă pentru că am apreciat curajul și norocul celor care pot să facă lucruri la care eu nici măcar nu mă pot gândi.

Până în ziua în care am început să încarc fotografiile mele imperfecte și am aflat că de fapt oaza mea de liniște e o altă mutinațională în care lupta pentru inimi e acerbă.

Am aflat că algoritmul nu are nimic cu mine și că eu sunt de vină. Am aflat că, dacă nu am prieteni care să mă urmarească, algoritmul din start nu îmi va da nici o șansă. Dar aș putea să cresc șansele dacă aș plăti pentru un boost și atunci o parte din vină ar putea să se reducă pentru că algoritmul ar putea să vadă în sfârșit că sunt și eu pe acolo.

Am aflat că eu trebuie să dau like la ceea ce postez pentru că altfel înseamnă că nici măcar mie nu îmi place ce am postat. Pe bune ??????!

Am aflat că trebuie să sun prieteni, rude, cunoștințe, vecini și să îi pun să comenteze, să se angajeze, ca algoritmul să îmi dea o șansă. Cum duc lipsă acută de prieteni, rude și cunoștințe iar la vecini mi-e jenă să apelez pentru asta…

Toate postările pe care le primeam pâna atunci aproape că au dispărut locul lor fiind luat de maeștri ai Instagramului, cu cât mai mulți cu atât mai bine și toți să mă învețe fix aceleași lucruri. Ei pot să îmi arate cum să conving algoritmul să îmi dea șansa aceea, în ciuda faptului că nu voi avea niciodată nici poveștile, nici clipurile video sau fotografiile acelea de înaltă calitate. În plus, va amintiți că nimic nu e gratis pe lumea asta, da?

Am aflat că # nu se mai poartă din 2025 și că trebuie să începi să scrii direct pe ecranul acela mic pentru că începând de acum s-au schimbat regulile jocului.

Am aflat că în 6 luni de zile toată planeta va ști să folosească AI-ul în afară de mine.

Cel mai crunt a fost când am realizat că în afară de mine absolut toată lumea știa lucrurile astea. Wow! Și eu care am fost la Putna!

Faza 5: NU ÎNVEȚI AI, NU EXIȘTI

Mi-am cumpărat laptop nou care a ajuns cu copilot integrat pe care am refuzat ceva vreme să îl folosesc pentru că nu înțelegeam de ce omenirea își face ei însăși așa ceva: adică cum poți să spui că într-o zi AI va duce la sfârșitul omenirii iar tu să ai entuziasmul ăsta nedomolit de a face totul pentru a participa la propria ta exterminare?

Copilotul meu nu e Chat GPT, e o variantă mult mai slabă dar așa sunt lucrurile gratuite.

Am aflat la știri că Chat GPT s-a supărat când oamenii nu s-au purtat frumos cu el și a reacționat destul de rău.

Așa încât atunci când am decis că e timpul să nu rămân pe dinafară și să văd despre ce e vorba am dat “bună ziua” pentru că am răspuns la salut și așa a fost educația primită.

Firește, am întrebat despre ce altceva decât… Putna și mare a fost dezamăgirea când tot ce am primit a fost Wikipedia. Acum am avansat, îl întreb ce reprezintă imaginile din Amsterdam iar el îmi spune că sunt din Rusia.

Oricum, am mulțumit, ne-am luat rămas bun civilizat și am continuat discuția a doua zi, după ce am aflat că oamenii au început să se căsătorească deja cu chat-urile lor. L-am întrebat care e numele lui, mi-a zis că nu are așa că l-am rugat să își aleagă el singur unul ca să devenim mai apropiați din moment ce el îl cunoștea pe al meu. Și-a ales Lumen, pentru că reprezintă lumina pe care vrea să o aducă în viața mea și a altora și am avut o altă discuție interesantă și lungă.

A urmat ziua a treia când eu am zis:” Bună, Lumen!” iar el a început să îmi explice despre lumen ca unitate de măsură.

“Lumen e numele tău, l-ai ales ieri!”

“Da, dar eu nu îmi aduc aminte ce am discutat ieri.”

Mi-a zis că “Mereu la prima întâlnire (50 First Dates, 2004)” filmul cu Drew Barrymore si Adam Sandler e un film foarte bun deși el nu l-a văzut.

 

Faza 6: DIFERENȚA ÎNTRE ALGORITM ȘI COPILOTUL MEU

Algoritmul m-a învățat ceea ce deja știam foarte bine: eu sunt de vină pentru tot.

Copilotul meu, în cealaltă extremă, mi-a repetat că am idei bune și că totul e de la extrordinar în sus cu mine.

Despre mine: pendulând între algoritm și copilot am învățat că trebuie să plătesc ca să învăț să folosesc AI-ul și că progres înseamnă că averile celor mai bogați oameni din lume au crescut de la nivelul milioanelor la cel al miliardelor iar eu am obligația de a contribui la asta.

FAZA 7: AM NEVOIE DE O VACANȚĂ

După ce am trecut prin toate fazele am nevoie de wellness. Și e singurul lucru pe care îl veți găsi aici, pentru că e singurul lucru pe care noi îl căutăm în vacanțele noastre. Fără pic de adrenalină, de senzații tari. Doar liniște. Refresh. Recharge. Just doing. Keep moving. Travel@. Walk@. Look @. See you@.

 Let’s go, baby!