În noiembrie 2025 Craiova încă era una din cele mai frumoase amintiri ale anului.
În mod firesc, după ce în aprilie am mers acolo pentru Târgul de Paște, am pus pe listă ca vreodată să vedem și Târgul de Crăciun pentru că toată lumea în jurul nostru spunea că e foarte frumos. A fost să fie pe 28 decembrie 2025, când deja târgul fusese declarat cel mai frumos din Europa.
Normal asta a venit la pachet cu aglomerația și ne-am gândit că totul va fi doar o mare campanie de marketing, reușită sau nu. Da, de la Colibița încoace am căpătat un scepticism din care reușesc să ies doar atunci când mă conving cu ochii mei că e adevărat ce se spune.
Deci? Adevăr sau marketing? Și una și alta? Să vedem.
Am încercat să rezervăm aceeași cameră ca în aprilie. Doar că de data asta prețul se cam apropia de ceea ce auzisem pe la tv. Adică același lucru pe care ni l-am permis în aprilie, în decembrie deja a devenit prohibitiv pentru noi. Când ce să vezi? La 1,8 km de centru, la 25 minute de mers agale pe jos, am găsit la un preț decent o garsonieră recent renovată și pregătită de oaspeți.
Suntem puțin la scosul sufletului pentru că mai e foarte puțin până când sania Moșului va face spectacol iar noi am bătut atâtea sute de kilometri și pentru asta. Ajungem la același semafor ca în primăvară, știm deja că durează mult până se face verde, sunt mai puțin de 2 metri de traversat, nu se vede nici o mașină venind, dar ce să vezi? Nu s-a schimbat nimic. Nimeni nu traversează pe roșu, toată lumea așteaptă culoarea verde. V-am spus deja în aprilie că în Craiova se întâmplă lucruri ciudate. Dar uite așa, starea de bine ne cuprinde din nou fără să ne dăm seama.
Am plecat de acasă cu gândul că după Crăciun nu va mai fi la fel de mare agitație pentru că lumea se va ocupa de pregătirile pentru Revelion. Nimic mai fals. Umăr lângă umăr, la fel cum am văzut în noiembrie pe social media. Așa că încercăm să găsim un loc bun de fotografiat sania și nu ne mai mișcăm de acolo. Da, e din ce în ce mai multă lume, dar așa e și în Paris și în Alsacia, în toate locurile care sunt atracții turistice în perioada asta. În plus am venit de bună voie și nesiliți de nimeni, pe cine să dăm vina? Dar cumva spiritul Crăciunului plutește în aer pentru că atmosfera nu e deloc încordată, nimeni nu se calcă în picioare în marea de oameni.
V-am plictisit deja cu atâtea amănunte? Ei bine, nu am terminat. La 18:30 sania Moșului ar fi trebuit să alunece și ar fi trebuit să înceapă să ningă cu zăpadă artificială. Trec 5 minute, nimic. 10 minute – nimic. Ați jucat când erați mici „telefonul fără fir”? Nu anunță nimeni la nici un microfon-megafon, dar oamenii au început să transmită din gură în gură că au așteptat degeaba. Ultima reprezentație a Moșului a fost pe 27 decembrie. Că atât ține Crăciunul și atât e Moșul pregătit. Ei bine, parcă începi să te simți tras pe sfoară de campania de marketing, dar dacă te-ai înșelat și e vina ta? Verificăm din nou informațiile avute la îndemână. Nu, nu e o greșeală, trebuia să ningă cu zăpadă artificială pe 28 decembrie la ora 18:30.
Poate prin alte părți unii ar fi început să vorbească cum nu e cazul de sărbători. În Craiova nu e așa. Mulțimea se dispersează încet, la fel de liniștit cum s-a format.
Noi hotărâm că ni s-a făcut foame și că ar fi bine să facem ceva în privința asta, până când oamenii se vor risipi prin alte locuri faine din oraș iar noi vom putea simți din nou vibrațiile din aprilie.
De ce am ales să mergem din nou la Oșanu? Cităm din meniu restaurantului: ”Și amu să deschidem apetitu’ ”, „Cuptorul oșanului – pentru pofticioși” (cu porții pentru 1-2-6 pofticioși), „Pentru că bate ceasul amiezii iată că v-am pregătit porții dolofane”…
Numai că nu doar noi am hotărât că e timpul pentru masă. E un alt lucru pe care trebuie să îl luați în considerare: greu de găsit mese libere în restaurante. Mai mult, bucătăria va fi supraîncărcată cu comenzi și nervi, timpii de așteptare vor fi mari, după o zi grea de muncă unele farfurii e posibil să se încurce așa că nu ne-a mirat când oamenii au trimis mâncarea înapoi și au plecat supărați. Deci: dacă de obicei regula e să mâncăm acolo unde sunt multe mese ocupate, în Craiova cred ca se mănâncă bine oriunde în perioada asta. A! Același lucru l-am văzut și la Cluj, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc pe 1, 2 și 3 ianuarie. Doar că atunci aglomerația se datora faptului că erau puține unități deschise, iar variantele mai sigure erau fie rezervarea în avans, fie comenzile prin Glovo.
Da, știu că știți asta, întrebarea e de ce știm cu toții asta și totuși ne supărăm când ni se întâmplă nouă? Da, nu la Craiova ni s-a întâmplat nouă, ci la Câmpulung. Se pare că nimeni nu scapă în perioada asta.
Bun. Acesta a fost rezultatul campaniei de marketing pe pielea noastră. În timp ce v-am spus toate acestea noi am terminat de luat de masa, orașul deja nu mai era la fel de aglomerat iar ăsta e un alt aspect de luat în calcul: dacă aveți puțină răbdare și alegeți un moment potrivit, atunci experiența voastră se poate schimba total, în același oraș, la același eveniment.
Deci, până la urmă cum a fost Târgul de Crăciun? Absolut fantastic. Dacă ar fi să răspund la întrebarea: de ce-o fi așa frumos și aglomerat Târgul de Crăciun din Craiova? Pentru decorațiuni, firește, de ce să mințim. Pentru feeria de lumini, normal. Pentru roata Ferris? Am mai văzut și în alte părți. Pentru sania și zăpada artificială? Când în copilăria ta zăpada depășea un metru pe strada unde locuiai și se topea undeva prin martie, să ajungi să te bucuri de cea artificială e imposibil. Pentru că în Craiova Crăciunul chiar există, se simte și se trăiește și altele la fel? Pentru ce atunci? Nu știu. Am fost de două ori în Craiova. De fiecare dată ne-am simțit extraordinar de bine, chiar și atunci când a fost aglomerat sau nu am găsit loc la masă. Dar a fost mai mult decât atât. Mult mai mult. Aș reveni în Craiova? Oricând deoarece Craiova se lasă cu dor de revenit. Mai ales pentru Muzeul de Artă, el va rămâne pe primul loc și primul lucru de făcut și de vizitat în Craiova.
Așa că, repet: dacă nu ați vizitat Craiova, sigur e timpul să o faceți. Începeți cu Muzeul de Artă, ca un bun român, care vrea să știe de unde a plecat și care îi sunt rădăcinile.
