Vatra Dornei : revenim sau nu ?
14 Iulie 2024
Arșita ne taie avântul și elanul. Dar suntem aici. Ani de zile după Revoluție am trecut în fugă prin oraș în drumul spre casă și întotdeauna mi-a lăsat impresia unui loc lăsat în paragină, ca multe altele din țara asta minunată. Plus fotografiile cazinoului uitat în mizeria nepăsării.
Așa încât astăzi, pe o fierbințeală greu de suportat, Vatra Dornei va trebui să ne convingă să revenim. Sau nu.
Ne trecem pe noi înșine pe mod eco ca să nu consumăm multă energie, ne aprovizionăm cu sticle cu răcoritoare, înghețată, punem șepci, pălarii, ochelari de soare, cam asta e tot ce putem face și hai să vedem cât putem să ținem piept soarelui.
1. Festivalul mediteranean
31 grade nu ne pot opri să ajungem în parcarea Kaufland din Vatra Dornei unde de 3 zile are loc Festivalul mediteranean. E ultima zi, deci acum sau niciodată. Nu știu cât a fost festival dar știu sigur că a fost cel mai savuros festin mediteranean pentru mine. Caniculă în exces, ploaie torențială în cavitatea bucală și curcubeu pe cerul gurii. Cele mai bune fructe de mare mâncate până acum. Alături: « authentic turkish delight ». Câte o bucățică din absolut tot ce se află in fața noastră și provizii pentru acasă.
2. Râul Dorna
Râul Dorna e în stânga noastră. Suferă și el de sete și căldură, se vede fundul apei, dar măcar nu e secat ca Humorul, unde verdeața a pus stăpânire pe albie de ceva timp. Dorna e un fel de tren regio/personal al apelor. Își începe călătoria în « halta » Munții Călimani, adună alte ape mici pe care le găsește pe traseu și după numai 53 km se întâlnește cu Bistrița Aurie, devin una și primesc un nou nume : Bistrița, care duce povestea mai departe.
3. Legenda
Deoarece suntem în țara în care aproape fiecare loc are la bază o legendă și orice legendă are la bază un sâmbure de adevăr, atunci ne-am putea gândi că numele apei vine de la Dorina, fata frumoasă pe care Dragoș Vodă a ucis-o din greșeală în timp ce vâna o căprioară. Fata a fost înmormântată pe malul apei unde și-a găsit sfârșitul iar râul a primit numele ei.
Iar pentru că întâi a fost apa, cum altfel s-ar fi putut numi localitatea care s-a ivit aici decât : Vatra Dornei ?
Uite așa totul începe să se lege : Vatra Dornei, cunoscută de prin anii 1300 încă de la întemeierea Moldovei de către Dragoș Vodă și aflată pe malul râului Dorna, a trecut testul timpului în ciuda tuturor vicisitudinilor.
4. Izvoarele cu apă minerală
Probabil că ar fi rămas una dintre altele localități românești cu locuitori asupriți când de unii, când de alții, când mai puțin, când mai mult și de cele mai multe ori mult prea mult. Doar că pe dealurile înconjurătoare se creșteau oi iar transhumanța era o necesitate, nu un obicei, așa încât prin 1750 în drumurile lor ciobanii au descoperit izvoare cu apă tămăduitoare, care ar fi rămas și ele doar în legendă dacă ceva mai târziu, după 1775, Vatra Dornei, la fel ca întreaga Bucovină, nu ar fi intrat sub stăpânirea Monarhiei Habsburgice, vreme de peste 140 ani.
Așa se face că la un moment dat izvoarele de apă minerală au schimbat istoria orașului. Localnicii deja le foloseau pentru a se trata, însă în funcție de posibilitățile lor limitate și mai mult acasă. Dar pe la 1810 doctorul Ignatziu Plusch a început să trimită la Viena rapoarte și proiecte pentru amenajarea unei stațiuni balneare, a primit aprobare, a fost construită o clădire care adăpostea șase căzi de baie și astfel a început istoria Băilor Vatra Dornei. De atunci și până în zilele noastre, dezvoltarea localității Vatra Dornei va avea loc în strânsă legatură cu cea a stațiunii balneoclimaterice.
5. Vasile Deac
În 1870 Băile Vatra Dornei împreună cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale, au fost achiziționate de către Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Doar ce am menționat că nu putem vorbi de Băi fără localitatea care s-a dezvoltat în jurul lor. Implicit, fără Vasile Deac ales primar în 1875, narațiunea nu poate fi completă. Iar povestea lui Vasile Deac trebuie spusă musai, măcar pentru ca noi să ne amintim că unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Știți vorba : « cine nu are bătrâni să își cumpere ». Vasile Deac nu a fost nici bogat, nici învățat. Dar dacă în vremurile acelea ar fi existat școli în Vatra Dornei, cu siguranță Vasile Deac ar fi fost un elev fruntaș, pentru că avea o inteligență nativă. Deoarece școlile lipseau cu desăvârșire, Vasile Deac a învățat de la bătrânii satului care aveau niște puteri magice numite : bun simț, modestie, demnitate, onoare, cinste, tenacitate, înțelepciune, hărnicie plus altele la fel, după care își trăiau viața simplă și grea. Pe măsură ce a crescut și s-a înarmat cu puterile lor, Vasile Deac a devenit din ascultător, ascultat. Întâi a devenit vocea bătrânilor, apoi a devenit vocea întregului sat. Vasile Deac a pornit de la munca de jos. Pentru că era muncitor, gospodar și de încredere a ajuns să-i supravegheze pe ceilalți, și-a clădit frumos reputația și a fost ales în comitetul comunal. Pe merit adică. Multă vreme a refuzat să fie primar, deoarece nu avea nevoie să fie primul pentru a face lucrurile să meargă în direcția bună. Până când, într-o zi, căpitanul Bucovinei a venit și a spus că Vatra Dornei, care din sat devenise târg, nu ar fi putut fi condusă decât de un om cu carte. Cred că atunci Vasile Deac a suferit un moment de sindromul Michelangelo. (Știți că Michelangelo nu și-a semnat decât o singură lucrare -Pieta- și aceea într-un acces de orgoliu, când i-a auzit pe unii spunând că altcineva ar fi sculptat-o.) Pentru că abia atunci Vasile Deac a zis « nu » și a acceptat să fie primar. Și a fost : 27 de ani până la împlinirea vârstei de 78 ani.
Astfel, la 51 de ani, Vasile Deac s-a pus și mai abitir pe treabă în slujba comunității. A făcut cu Vatra Dornei ce a făcut cu propria lui viață : a schimbat-o, a înflorit-o, a dus-o mai sus decât era în 1875.
Firește că nu putea face totul de capul lui. Dar putea să se consulte cu oameni pricepuți, gen arhitecți, ingineri, cărturari, doctori, preoți, apoi să meargă în audiență la șeful cel mare, împăratul ca să îl convingă să îi dea banii. Ceea ce a făcut de altfel. (Eu cred că mai tarziu Vasile Deac s-a întors în lumea asta și s-a reîncarnat în Steve Jobs.)
Vasile Deac nu a învățat la școală, dar a construit școli : de patru clase pentru băieți, de 3 clase pentru fete, plus în cătunele din comună. În 1895, a fost construită uzina electrică, Vatra Dornei fiind prima localitate electrificată din Bucovina. Palatul Comunal (Actuala Primărie) – 1897, Izvorul Sentinela, Izvorul Unirea (azi Restaurant Maestro), Vila nr.1 (azi Hotel Carol) – toate din 1896, Cazinoul, clădirea băilor – 1898, biblioteca orășenească – 1901, gara Vatra Dornei – 1902, Templul Mare – 1902, toate își leagă numele într-un fel sau altul de Vasile Deac.
După toate astea aș fi crezut că Vasile Deac a trăit fericit și mulțumit până la adânci bătrâneți. Însă în lumea reală unele lucruri nu se schimbă nici după 2000 de ani d.Hr. și în nici un colț din lume.
Din păcate, am continuat lectura. La 78 de ani, Vasile Deac a pus în cui pălăria de primar. Doar că în umbra lui nu a stat cineva asemenea lui ci exact opusul. George Botezatu a zis că poate reuși în viață nu prin muncă ci distrugând ceea ce alții au clădit, așa că a început campania de denigrare a lui Vasile Deac acuzându-l că a folosit banii publici pentru interesul personal. Pentru cei care chiar fac asta, nu va fi nicicând o mare problemă. Dar când ai fost educat de bătrânii satului, atunci numele tău și onoarea sunt cele mai de preț bunuri pe care le poți avea, nu banii publici. Greu de înțeles pentru unii. Vasile Deac a trăit până 85 de ani însă nu a murit de bătrânețe. S-a sinucis pe 12 august 1909.
Nu peste mult timp, lângă Primărie vom vedea bustul lui Vasile Deac. Pe inscripția de pe soclu stă scris : « Vizionar, înțelept și harnic a fost cel mai de seamă exponent al Dornei dintre secolele XIX și XX ».
În ziarul Monitorul de Dorna, din 24 martie 2020, Ioan Abutnăriței spune povestea frumoasă a lui Vasile Deac în articolul : « Vasile Deac și demnitatea de a fi bucovinean, așa cum era prezentat în două reportaje ale vremii ». O lectură minunată de vacanță sau timp liber.
6. Parcul Marianelor și continuăm vânătoarea de comori
Abia acum putem povesti în continuare despre plimbarea noastră scurtă. Nu facem mulți pași și Hotelul Carol este prima clădire monument istoric pe care o vedem. Hotelul de azi este fosta Vilă nr.1, construită în 1896 pentru tratament balnear. Da, exact, atunci când primar era chiar Vasile Deac, “ctitorul stațiunii balneare”. Elegant în toată simplitatea lui, cu arhitectura de secol al – XIX lea, hotelul nu știe că a făcut primul click în mintea mea pentru a-mi schimba părerea despre Vatra Dornei.
Imediat lângă, iată-l, Cazinoul Băilor – Palatul Dornelor a redevenit simbolul, inima și sufletul stațiunii.
În 1896, Vila nr.1, Izvorul Sentinela si Izvorul Unirea erau construite. Băile Vatra Dornei se dezvoltau și aveau nevoie de un loc unde oamenii să socializeze după tratamentele balneare. Și din nou, Vasile Deac a pus la treabă mințile luminate. Un proiect al Fondului Bisericesc Ortodox Roman deja exista. Dar dacă se putea face ceva mai bun? De exemplu ceva ca frumusețea din fața noastră construită după modelul Cazinoului din Baden Baden. Nu vă lăsați păcăliți și nu vă imaginați black jack și partide de poker. Doar ce am spus : băile au fost și încă sunt proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, deci luați-vă gândul de la jocurile de noroc. Cazinoul a fost destinat relaxării și destinderii în săli de festivități, de muzică, de lectură, de dans, de biliard plus o cafenea. Mai târziu, în partea dinspre parc au apărut o terasă și o sală de mese. Cazinoul a fost decorat cu bun gust, fără să fie opulent : candelabre și oglinzi din cristal, ornamente placate cu foițe de aur, toate dispărând ca prin farmec în anii de după Revoluție, când pe nimeni nu a mai interesat soarta clădirii. La exterior, statuile celor 9 muze înconjurau elegant clădirea. Astăzi doar nișele marcate cu fiecare nume mai amintesc de locurile în care se aflau acestea. La inaugurarea oficială din 10 iulie 1899 au fost de față însuși împăratul austro-ungar Franz Joseph și moștenitorul tronului, arhiducele Franz Ferdinand, cel care avea să fie asasinat în atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, atentat care a dus la începerea primului război mondial. În 2022, a devenit Centrul Muzeal Cazinoul Băilor, un loc cultural în esență. Deși a trebuit firesc să povestim acum, în fapt am aflat despre toate acestea ceva mai târziu, când am vizitat expoziția permanentă.
În holul de la intrare ne-a încântat « Arta sacră în creație și restaurare » cu icoane, miniaturi și lucrări de restaurare a căror finețe poate fi ușor de dedus chiar din numele expoziției temporare.
Sala mare și-a redobândit destinația inițială, fiind amenajată pentru concerte și manifestări artistice. Iar dacă nu ați vizitat încă niciunul dintre cele trei muzee în care să admirați tehnica ouălor încondeiate din Bucovina, atunci vă puteți face o idee despre semnificația motivelor desenate pe ouăle de Paște chiar aici la Cazino. E interesant, pare că mereu poți afla ceva nou.
Subsolul găzduiește expoziția permanentă cu istoria Bucovinei între 1774-1994. Știați că în 1774 ocuparea ținutului Cernăuțiului, a 142 de sate din regiunea Suceava și încă a nouă localități din Hotin a costat 5.000 de galbeni plus o tabacheră de aur ?
20 ron de persoană ne-a costat pe noi o oră de vizitare a Cazinoului. Dar deja știam că mintea mea nu mai avea nevoie de niciun click ca să mă reîntorc aici deoarece, dacă se face puțină liniște, poți auzi cum bate inima Dornei.
Despre anii întunecați de după Revoluție când Cazinoul a ajuns într-o stare de degradare greu de privit dar și depre renovarea lui am citit aici și aici :
Părăsim atmosfera răcoroasă din Cazinou și încercăm să ne ferim de soarele dogoritor în umbra copacilor din Parcul Central sau Parcul Veverița unde e ultima zi a unui alt festival, organizat de A Pedal Forward, de data aceasta pentru copiii amatori de ciclism. ,,În vara asta fac tot ce-mi trece prin cap …’’ Nu am numărat câți copii talentați poți asculta cântând în timp ce te plimbi agale prin parc.
Parcul central din Vatra Dornei e un obiectiv în sine : e rezervație dendrologică și ținutul Marianelor iar istoria apelor minerale este povestită aici de : izvorul Sentinela – în renovare, izvorul Amalia – devenit chioșc cu bunătăți, izvorul Unirea – devenit Restaurant Maestro, Izvorul Ferdinand – la care noi nu am ajuns- singurul care se pare că mai conține apă potabilă.
Înainte de a intra pe alei, Izvorul Sentinela străjuiește intrarea în parc din 1896, exact, tot din vremea lui Vasile Deac. Nu e paznicul sau apărătorul veverițelor, al arborilor și al celorlalte izvoare. Și-a primit numele mai târziu, în 1901, ca un omagiu adus Societății Patriotice și Literare « Sentinela », care la mai bine de 100 de ani de la instalarea stăpânirii habsburgice și-a propus să nu-i lase pe românii din aceste locuri să își uite rădăcinile sau să își piardă identitatea. Din nou am sentimentul acela de frustrare când stau în fața unui monument istoric vechi și de la Revoluție încoace parcă am intrat într-o buclă prin care timpul nu mai curge. Izvorul e o clădire de dimensiuni modeste, dar pe ușa lui închisă stă scris că încă se renovează. Te consolează gândul că poate mai există speranță dacă încă supraviețuiește chiar în starea în care se află.
În parcul amenajat pentru festivalul micilor bicicliști ne facem puțin griji că nu vom avea prilejul să ne întâlnim cu Marianele, rezidentele permanente ale parcului. Nu există izvoare scrise sau nescrise, nu știm de vreo legendă a Marianelor care să ateste de când veverițele locuiesc în parc, dar e clar că sunt acolo din moși strămoșii lor iar parcul e patria lor. Cred că Marianele ar trebui incluse în patrimoniul național. Nu poți vorbi de Vatra Dornei fără izvoare și veverițe. Nu s-a întâmplat vreodată să ajungem în parc și să nu întâlnim măcar una. Așa că azi, fără o Mariana e ca și când nu am fi ajuns în Dorna.
Copacii ne apară cu greu de soare. Ne așezăm pe o bancă la umbră și asteptăm. Nu multă vreme, firește.
Cu misiunea « Mariana » îndeplinită, ne putem continua plimbarea prin parc. Acum știm că vom reveni cu prima ocazia ca să ne plimbăm mai pe îndelete, așa că nu tragem inutil de noi. Ne continuăm mersul de voie pe aleile liniștite, trecem pe lângă Izvorul Amalia azi devenit chioșc, pe care îl recunoaștem din fotografiile expoziției permanente de la Cazino.
E duminică, iar lângă Foișorul japonez socializarea nu ține cont de căldura de afară.
Catedrala Sfânta Treime e un lăcaș de cult nou pe harta municipiulului Vatra Dornei. Construcția a durat 12 ani, a fost sfințită în 2002 și este o biserică tradițională moldovenească. « Catedrala are 7 turle care reprezintă cele 7 Taine Sfinte ale bisericii” : Botezul, Mirungerea, Împărtășania, Pocăința, Taina Preoției, Taina Nunții, Taina Sfântului Maslu. Treisprezece cruci sunt închinate celor 12 apostoli și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Cele două turnuri de la intrare simbolizează ,, braţele părinteşti ale Dumnezeirii, care aşteaptă şi primeşte cu iubire pe toţi cei ce vin la Biserica Sa’’
Plimbarea noastră de 40 minute prin parc se încheie la o altă clădire monument istoric, care datează tot din 1896 – Izvorul Unirea – transformat astăzi în Restaurantul Maestro.
Aproape de Restaurantul Maestro se află încă o clădire monument istoric– fosta clădire a băilor, datând din aceeași perioadă ca și Cazinoul – 1898. Astazi, imobilul nu mai are nicio legatură cu ce a fost odată , fiind transformat în sală de jocuri de noroc.
Traversăm podul pietonal de peste râul Dorna și intrăm pe strada Luceafărului, veche stradă comercială cu un ansamblu de clădiri monumente istorice construite în secolul al- XVIII- lea. Ne ascundem sub umbrela unei terase și luăm o pauză de hidratare.
Nu foțăm nota, mai mergem puțin în centrul orașului pe strada Mihai Eminescu, o altă arteră comercială cu clădiri monument istoric datând din secolul al XIX-lea. Trecem pe lângă clădirea Judecătoriei (construită în 1865). Vis-à-vis Poșta construită mai târziu în 1929 e tot clădire monument istoric. Ajungem la bustul lui Vasile Deac situat alături de Primăria construită între 1895- 1897, devenită și ea clădire monument istoric. Din 1987 în aripa estică aici funcționează Muzeul de Etnografie.
În apropierea Primăriei se înalță Biserica romano-catolică „Schimbarea la Față a lui Isus”. Istoria ei este legată de asemenea de perioada stăpânirii habsburgice când funcționari și muncitori ai Imperiului s-au stabilit în Vatra Dornei. În 1850 a fost construită din lemn prima biserică romano-catolică. Pe măsura dezvoltării orașului și a creșterii numărului de locuitori catolici, biserica a devenit prea mică pentru cei care o frecventau, de aceea în 1895 a fost demontată și relocată în cimitirul catolic, pe locul ei fiind construită în 1905 actuala biserică. În 1917 biserica a fost avariată, urmele obuzelor de artilerie fiind vizibile și astăzi. Lângă biserică a fost construită actuala casă parohială.
Ne declarăm învinși de soare și sunăm retragerea, nu inainte de a adăuga pe listă încă un monument istoric – Gara Vatra Dornei Băi, construită în 1910. Vatra Dornei avea o gară încă din 1902, dar dezvoltarea stațiunii a impus facilitarea accesului călătorilor veniți nu doar din Transilvania ci și din Viena. Ar fi fost frumos să fie doar atât, însă placa de pe peretele clădirii redă foarte pe scurt imaginea zilei de 11 octombrie 1941, când din micuța gară 2650 de evrei au fost deportați în Transnistria în doar două trenuri. Când încerci să vizualizezi așa ceva rămâi fără cuvinte.
7. Revenim sau nu ?
Un DA categoric.
Nu am stat în Vatra Dornei decât 4 ore, în care nu am terminat de vizitat orașul deși este cel mai mic municipiu din județul Suceava. Când mănânci fructe de mare în căldură și nu ți se face rău, atunci pentru noi e semn că totul a fost delicios, mai ales după ce am amestecat pește prăjit, paella, inele de calamar pane, creveți în sos, tendoane de caracatiță (care de altfel nu mi-au plăcut niciodată până azi), scoici – toate pregătite cum spuneam cu rețete diferite și mâncate la o singură masă pe principiul share.
Rezumând 4 ore în Vatra Dornei:
1. Festival mediteranean = regal cu fructe de mare
2. Festival de ciclism pentru copii = mi-ar fi plăcut sa fiu copil
3. Cazinoul = inima orașului pe care o poți auzi cum bate, plus toate clădirile care au și încă sunt martore la istoria localității
4. Parcul veverițelor= dacă nu ați întâlnit o Mariana înseamnă că nu ați fost în Vatra Dornei și trebuie să mergeți
5. Centrul orașului și Vasile Deac-un primar care se naște doar unul la câteva sute de ani
Ce altceva mai poți face în afara unei plimbări agale prin istorie?
Nici o grijă, Vatra Dornei e o stațiune pentru toate anotimpurile și pentru toata vârstele. Mai mult, Țara Dornelor este a cincea destinație de ecoturism din România recunoscută oficial, vezi aici
Pe masa terasei unde am poposit pentru răcoritoare se afla o broșură cu trasee de toate gradele de dificultate, mai lungi sau mai scurte, pentru drumeții/fitness, alergare montană, cicloturism/mountainbike, poteci tematice plus că Via Transilvanica trece și prin Vatra Dornei.
Lângă Lidl e o agenție mică care organizează excursii de o zi din Dorna spre Maramureș, Suceava, Bicaz, Neamț.
Despre turismul ecvestru, rafting, caiac sau padding am aflat aici
Oferta se îmbogățește cu tiroliană și escaladă montană plus drumeții cu ghid aici
Cele 4 pârtii de ski și încă o pârtie pentru schi fond, aici
Liniște, o pauză eco de la viața de zi cu zi, între oameni care zâmbesc când le ceri o informație și te intorci acasă cu bateriile încărcate cu energie verde, apoi cauți primul prilej ca să revii în Vatra Dornei.