Într-o zi de duminică, am pus degetul pe hartă pentru plimbare și s-a întâmplat să fie Workum. Frig, cum îi stă bine unei zile de februarie, încă iarnă adică, dar mai ales liniște, când poți să ai la dispoziție un întreg oraș doar pentru tine, în timp ce lumea se odihnește pentru săptămâna care vine. Adică fix cum ne place nouă cel mai mult.
Când am ales Workum am crezut că va fi o simplă ieșire într-o după-amiază rece. Nici prin gând nu ne trecea că vom descoperi că Fryslân e mai mult decât Vlieland, de care ne e tare dor și care e pe lista cu “do it again”. Din nou, nici prin gând nu ne trecea că vom afla despre cele 11 orașe și cele 11 fântani ale lor și că ziua de 1 februarie va fi doar începutul turului nostru pentru a le descoperi pe toate. Adică, uite cum am început să facem lista din 2026 fără să avem nici un plan. Bine, în Leeuwarden am fost foarte pe scurt în 2017 și ne gândeam să mai dăm o raită pe acolo, dar nu în contextul ăsta. Și de turul pe gheață al celor 11 orașe aflasem cumva pe fugă și fără să îi dăm mare importanță. Da, se pare că numărul pentru Friesland e 11. Însă eu continui să mă întreb ce înseamnă că ai vizitat toată lumea?
Cum am coborât din mașină am crezut că am intrat într-o poveste fiindcă ochii au început să râdă când au văzut minunățiile acelea de case mici. Fie numai doar pentru ele și tot a meritat drumul până aici. Doar că Workum, care a primit drepturi de oraș în 1399, e mai mult și nu pierde timp ca să înceapă să îți vorbească despre istoria sa.
.
Trebuie însă să începem cu o paranteză, din cauză că în orașul vecin, Harlingen, se înalță pe dig monumental De Stenen Man (Omul de Piatră), așa cum a fost supranumit Caspar de Robles, cel care era stadthouder al Frisiei în 1570, când a avut loc Potopul Tuturor Sfinților, considerat cel mai grav dezastru provocat de inundații la Marea Nordului până în secolul al XX-lea, deoarece a avut urmări de la Calais până în Norvegia. Inclusiv în Frisland pagubele au fost substanțiale iar reparațiile digurilor au impus costuri majore.
Fondurile fiind insuficiente s-au găsit diverse metode pentru a fi obținute. Una dintre ele a fost persecuția religioasă și confiscarea averilor, așa cum a fost cazul comunității menonite din Workum iar exemplul este căpitanul Hendrik Pruyt, pe care, în 1574, soldații aceluiași Caspar de Robles l-au dezbrăcat în piața orașului, l-au uns cu gudron, l-au legat într-o barcă căreia i-au dat foc și pe care au împins-o în mare. Căpitanul, deși rănit, ar fi reușit să scape sărind în apă, însă “vitejii” soldați l-au văzut și au terminat ceea ce începuseră, ucigându-l.
În spatele tabloului din ceramică care îl înfățișează pe căpitanul Pruyt, se află micul port de pe It Soal, canalul lung de doi kilometri care leagă canalul principal Diepe Dolte de IJsselmeer.
Șantierul naval „De Hoop” a fost fondat în 1693. Actualul șopron de tâmplărie, a fost construit în 1780 și este cel mai vechi din Europa de Vest, conform Agenției pentru Patrimoniul Cultural din Olanda. Casa de lângă hambar datează din 1860. Proprietarii și administratorii șantierului sunt trecuți pe peretele sopronului.
Ne îndreptăm spre centru. Casele se reflectă în apa canalului. Workum e unul din acele locuri în care oamenii se salută deși nu se cunosc. Trecem pe lângă Biserica Baptistă Bethel (Casa lui Dumnezeu) sau Biserica Albă cum este cunoscută și ajungem în centru, în Piața Merk, acolo unde se înalță Biserica Mare sau Sint Gertrudiskerk – cea mai mare biserică în stil gotic târziu din Friesland, cu turn construit separat de clădirea principală. Tot aici, în mod firesc se află fosta Primărie și De Waag (Cântarul, nelipsit din nenumărate orașe olandeze), care găzduiește astăzi micul muzeu de istorie al orașului.
În fața muzeului se află statuia călugărului Uffing care s-a înregistrat la mănăstirea din Werden ca Uffing van Workum. Datorită acestui mic amănunt, existența orașului este datată încă din secolul al X-lea.
Pe fațada muzeului se află stema veche a orașului căreia îi acordăm atenție, deoarece în scurt timp vom merge să căutăm una din cele 11 fântâni care se află în fiecare din cele 11 orașe din Friesland.
La Casa Schleswig, piatra de fronton indică faptul că a fost construită în 1663. La vecina ei, pe frontispiciu stă scris 1669. Cam așa e tot centrul, cu căsuțe nu foarte mari, însă nu cred că am văzut două la fel, dar toate au un numitor comun: sunt o încântare pentru ochi.
Încheiem plimbarea noastră scurtă cu fântana “Leii salbatici din Workum” (Cornelia Parker) care astăzi nu mai fac parte din stema orașului, dar continuă să vorbească despre istoria acestuia. Pe frigul zilei, leii nu se mai “luptă” împroșcându-se cu apă. Cu toate acestea, rămân ca o invitație să vizitezi orașul și să faci fotografia care să îți amintească că ai fost la Workum și ai bifat atât unul din cele 11 orașe, cât și prima din cele 11 fântâni.
În doar două ore petrecute în oraș nu poți cuprinde tot și lași în urmă destule lucruri pe care nu reușești să le vezi și care lasă deschisă opțiunea de “return”.