Egmond aan Zee – 3 povești în timpuri diferite
18 Martie 2025
Nu contează plaja, anotimpul sau vremea. Niciodată nu am dat greș cu plimbările pe malul mării. Întotdeauna ne-am întors acasă cu bateriile încărcate. Egmond aan Zee a avut același efect, singurul minus a fost că am stat prea puțin.
1. Povestea lui JCJ van Speiyk (Speijk)
Farul alb de 28 metri înălțime, deși nu își arată vârsta, ocupă un loc în galeria celor mai bătrâne faruri care încă mai funcționează în Țările de Jos. A fost construit în 1833 și în anul următor a devenit monumentul oficial pentru comemorarea lui JCJ van Speiyk (Speijk).
Jan Carel Josephus van Speijk este un nume de reținut pentru că e posibil să mai auzim de el în timp ce călătorim prin Țările de Jos. Născut în 1802 și crescut la orfelinatul din Amsterdam și-a dat seama că nu era făcut pentru croitorie așa că a ales să învețe singur ca să devină navigator iar la 18 ani s-a înrolat în Marina Regală. Cu siguranță asta i s-a potrivit mănușă pentru că în 10 ani a dobândit un renume important astfel încât în 1830 deja era comandantul canonierei cu nr. 2 a Țărilor de Jos fiind însărcinat cu verificarea navelor care navigau către și dinspre Anvers. Tot în 1830, pe 25 august, a izbucnit Revolta belgienilor, cea care a marcat începutul Belgiei ca stat independent. Pe 27 octombrie Van Speijk a luat parte la bombardamentul asupra Anversului în urma căruia a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Clasei a IV-a a Ordinului Militar al lui William care chiar și în prezent este cel mai vechi și mai înalt ordin cavaleresc olandez.
În februarie 1831, în timp ce își exercita misiunea de a verifica încărcătura navelor, canoniera a fost aruncată la mal din cauza vremii potrivnice și a fost atacată de către rebelii belgieni. Pentru a evita capturarea, Van Speijk a dat foc rezervei de praf de pușcă aruncând corabia in aer. Avea 29 de ani iar pentru sacrificiul și patriotismul său a devenit erou național. Mai mult decat atât, un decret regal a stabilit că atât timp cât va exista Marina Regală, una din navele sale să poarte numele lui Van Speijk, ceea ce se întâmplă și azi.
JCJ van Speijk este înmormântat în Nieuwe Kerk din Piața Dam din Amsterdam.
Din 2004 barca de salvare de la baza farului ne avertizează să nu ne lăsăm păcăliți de marea liniștită pentru ca nu e mereu așa.
În lunile iulie și august se poate urca în far contra cost (4 euro în 2025), însă doar în anumite zile: miercuri și vineri între orele 19:00 și 21:00 și duminica între orele 11:00 și 13:00. Cum asta era singura noastră șansă să privim de sus Egmond aan Zee, am profitat de ea pe ea pe 25 iulie 2025 și puteți vedea reel-ul pe Instagram sau Facebook.
2. Povestea lui Nijntje sau Miffy
Într-o vacanță în Egmond aan Zee un tată cu imaginație născocește pentru fiul său, o poveste ilustrată cu un iepuraș (konijntje) îmbrăcat în rochiță, alintat Nijntje… Se întâmpla în 1955, tatăl se numea Dirk Bruna iar povestea s-a materializat într-o carte care a încântat milioane de copii. De atunci la el acasă în Țările de Jos, iepurașul încă este cunoscut ca și Nijntje, dar pentru că poveștile erau citite în aproape 50 de limbi iar Nijntje era greu de pronunțat, a fost ales un nume ușor pentru oricine și oriunde: Miffy. Miffy a urmat apoi traseul obișnuit de marketing: jucării, hăinuțe, seriale tv, dar ca să fim bine înțeleși, marketingul are legatură cu părinții, nu cu copiii. Copiii doar cresc frumos in lumea lui Miffy-Nijntje. Iar în Utrecht iepurașul are propriul muzeu, creat pentru copii cu copilărie frumoasă.
Iar pe Miffy-Nijntje o vom întâlni foarte des și cam peste tot în Țările de Jos.
3.Povestea lui Jacob Glas (Jaepie-Jaepie)
E liniștită marea în Egmond aan Zee. Dar nu e mereu așa. Statuia lui Jacob Glas, cunoscut ca Jaepie-Jaepie, stă mărturie a furiei apei. Jaepie-Jaepie s-a născut în 1832 într-o familie de pescari săraci iar într-un sat de pescari era firesc să devină la rândul său pescar. Doar că prima zi de Rusalii din anul 1860 a intrat în istorie sub numele de Furtuna de Rusalii care și-a luat tributul de vieți omenești și a schimbat inclusiv viața lui Jaepie-Jaepie care s-a urcat în barca de salvare și a adus 18 persoane la mal, în viață. Acesta a fost începutul, pentru că în următorii 44 de ani Jaepie-Jaepie a salvat în jur de 170 de naufragiați. Alături de colegii de pe barca de salvare Jaepie-Jaepie a primit medalii, certificate și uneori bani care nu l-au ajutat însă să scape de sărăcie. După 30 de ani Jaepie- Jaepie a fost numit căpitanul bărcii de salvare și a continuat să salveze vieți până la 71 de ani. Când a murit, la 78 de ani, nu au existat bani pentru o piatră funerară. Abia în 1938 aceasta a fost așezată pe mormânt.
În 1896 Johan Kieviet a scris o carte pentru copii inspirată din viața lui Jaepie-Jaepie care de atâtea ori și-a pus propria viață în pericol pentru a o salva pe a altora.
În 1999 a fost dezvelită statuia lui Jaepie-Jaepie, pentru realizarea căreia artistul Ad Janssen a lucrat pro bono, ca un omagiu pentru toți salvatorii care și-au riscat viețile fără să aștepte recompense materiale.
Încă un amănunt într-o paranteză. În 1854 în Olanda a fost fondat Institutul Meteorologic Olandez fiind al doilea din lume după cel din Austria înființat în 1851. În urma Furtunii de Rusalii din 1860, directorul de atunci, Buys Ballot a facut demersuri pentru înființarea unui serviciu de prevenire a furtunilor, cu scopul de a evita ca alte tragedii asemănătoare să mai aibă loc. Acesta a fost introdus în 1864.
În România primul Serviciu Meteorologic a luat ființă în 1884.