Callantsoog e un alt model de perseverență olandeză, pentru că a renăscut de două ori, după ce apa a avut alte planuri cu el. Primul sat s-a numit Kallinge și a dispărut în mare din cauza eroziunii. Nu și locuitorii, care l-au reconstruit. În 1170 a avut loc Potopul Tuturor Sfinților. Marea a crescut și a inundat Olanda de Nord. Satul a supraviețuit. În 1196 Potopurile Sfântului Nicolae au reușit să termine ceea ce a început inundația din 1170, iar satul s-a mutat pe o insulă mică. În 1570 din nou Potopul Tuturor Sfinților a înghițit insula și astfel a apărut al treilea sat, cel din zilele noastre. Olandezi încăpățânați! Cum nici un sat nu poate exista fără credință, în 1580 a început construcția bisericii care a primit un clopot ce datează din 1491. Mai departe, locuitorii nu au stat cu mâinile în sân la umbra bisericii, ci s-au apucat să ridice diguri ca să se pună la adăpost de furia mării. Pentru a controla nivelul apei, au fost puse în funcțiune două ecluze, care au fost închise definitiv în 1597, pe măsură ce alte proiecte apăreau pe masă în lupta cu apa.
AI îmi spune că prima ecluză din lume a fost construită în China în anul 984. Iar în Europa prima ecluză a fost finalizată firește, în Olanda, lângă Haarlem, în anul 1280.
Eu mă gândesc câte inundații și câte viituri am tot văzut la TV în țara mea în ultimii 30 de ani și câte măsuri au fost luate pentru a le combate. Zero. Defrișarea pădurilor în schimb-da. “Atenție, cad pietre!” Copaci tăiați pentru a face tiroliene sau pârtii de ski în timp ce planeta e afectată de încălzirea globală-da.
Revenim la Callantsoog. Ai putea crede că în afară de furia apei nimic nu ar putea tulbure liniștea micuțului sat. Ei bine, nu e așa.
Pe 27 august 1799, a avut loc bătălia de la Callantsoog, între trupele batave și cele britanice, acestea din urmă dorind răsturnarea Republicii Batavia și distrugerea flotei batave pentru a preîntâmpina o invazie a Marii Britanii și Irlandei. Lupta s-a încheiat cu victoria britanicilor, care au folosit biserica drept grajd. (Parcă și Mănăstirea Cozia a pățit la fel la un moment dat.)
Callantsoog își amintește de asemenea de locuitorii căzuți victime în Al Doilea Război Mondial.
Am ajuns prima dată la Callantsoog la începutul lui aprilie, ca să încheiem ziua minunată în care am vânat câmpurile de flori. Ne-am început plimbarea pe vreme cu soare și cer senin. A trebuit să o scurtăm pentru că ne-a prins ploaia cu grindină care ne-a udat până la piele în ciuda gecilor impermeabile, ne-au bătut vântul și frigul deși am fost cuminți și cu toate astea a fost frumos, frumos, frumos. Ca întotdeauna pe malul mării.
Am mers din nou la Callantsoog în iulie, ca să spulberăm mitul lalelei în Olanda. Adică primăvara în țara asta nu sunt doar lalele, sunt și narcise și zambile crescute industrial. Se întâmplă în aprile și jumătatea lunii mai, iar eu am crezut că gata, asta e. Nu, nu e gata. La Callantsoog în iulie apar frezii și crini, cine a mai auzit sau a știut și a uitat să ne spună și nouă? Tot de acum o să înceapă daliile să se dea în spectacol și au de gând să își facă de cap până în octombrie. Așa o să vedem cum stăm cu norocul anul ăsta, le vedem și noi sau nu?
Ați înțeles concluzia zilei, da? Dacă nu prindeți lalele, Țările de Jos sunt pline de surprize. Și da, Callantsoog a fost de două ori o alegere bună.
A! Se spune că atunci când vântul nu bate tare și marea este liniștită poți să întâlnești foci care înoată de-a lungul coastei. Sau uneori ele sunt eliberate din nou în mare după ce voluntarii le pun din nou pe picioare.
Callantsoog are și un site de 5 stele unde poti să afli toate informațiile pentru ca vizita ta să fie de neuitat.