După ani lungi de așteptare s-a nimerit în sfârșit, să fim în locul potrivit și mai ales, la momentul potrivit. Data la care apar florile primăverii nu e fixă, ci depinde de cum a fost iarna, mai blândă sau mai aspră. În 2026 s-a întâmplat să înflorească la începutul lui aprilie. În alți ani a fost două săptămâni mai târziu. Loterie curată dacă nu ai carte de identitate olandeză.
În schimb, când ai norocul ăsta, nu mai contează vremea de afară, pui degetul pe hartă, spui: Anna Paulowna, Julianadorp, Callantsoog (nu că nu ar fi mai mult, dar ziua are doar 24 ore și în perioada asta se întunecă devreme) și let’s go, baby!
Cine a fost Anna Paulowna? Anna Pavlovna a fost fiica țarului Paul I al Rusiei (care făcea parte din Casa de Romanov, care a domnit în Rusia timp de 300 de ani). Tatăl ei a fost asasinat când ea avea 6 ani. În 1816, la 21 de ani s-a căsătorit cu prințul William al II-lea de Oranje. În 1840, tatăl acestuia a abdicat și astfel Anna Paulowna a fost regină a Olandei până la moartea soțului ei, în 1849.
Ce mi-a șoptit AI-ul?
Că polderul Anna Paulowna a fost drenat între 1844 și 1846 printr-un proiect privat și este singurul polder numit oficial după o regină. 5.000 de hectare de sol argilos au fost redate agriculturii. La începutul secolului al XX-lea, fermierii au descoperit că terenurile se pretau mai bine cultivării bulbilor de flori și astfel polderul a devenit inima “celei mai mari zone continue de bulbi de flori din lume”, cuprinsă între Petten și Texel și întinsă în vestul Țărilor de Jos.
Intrarea în Poldertuin Anna Paulowna este gratuită. Fără să știu dinainte cum mai este numit, exact aceeași părere am avut-o și eu instant. Că am nimerit într-un Keukenhof mai mic și mai puțin aglomerat. Peste 200.000 de flori sunt în parc și sunt atât de frumoase încât parcă niciodată în viață nu am mai văzut zambile, narcise sau lalele. În plus, am revenit în luna iulie, când toată vraja dispăruse și nimic nu a înlocuit-o. Deci e aprilie până la jumătatea lunii mai sau nu e deloc.
Anul ăsta am descoperit că florile nu se nasc din haos, iar ordinea e cam așa: domnișoarele de onoare sunt zambilele și narcisele. Desigur, în grădini ghioceii au vestit deja primăvara, dar ei stau cuminți că sunt gingași, firavi, delicați și le place să stea mai retrași, nu se simt bine în mulțime.
Abia apoi intră în scenă lalelele, ceva mai leneșe și cu aere de mari vedete. La Anna Paulowna am înțeles cum laleaua a devenit simbolul unei țări. Știam că bulbilor le place solul nisipos și clima de la malul mării, dar nu știam că vântul suflă virușii și dăunătorii și nu-i lasă să atace plantele. În plus au apă la discreție, mai puțin în Texel unde irigarea este interzisă, deoarece insula nu e conectată și nu primește apă dulce din rețea, ci depinde exclusiv de apa provenită din precipitații. Uite așa s-a format cum am mai zis “ cea mai mare zonă continuă de bulbi de flori din lume.”
După epopeea romantică și cromatică, urmează însă tragedia: florile sunt tăiate fără pic de milă. Ei, să nu exagerăm, doar ce v-am arătat ce frumos e un Bloemencorso. Deci au parte de un final apoteotic și plin de demnitate. Sacrificiul lor nu e zadarnic, deoarece permite bulbilor să se dezvolte și să producă alți bulbi până în lunile iunie-iulie, când sunt și ei recoltați și sortați: cei mari sunt comercializați, iar micuții ajung înapoi în pământ toamna, pentru următorul sezon.
Serios, iar am rămas ultimii care am aflat lucrurile astea?
Orice spectacol trebuie să aibă și invitați care au poezii strecurate în buzunare. Las aici una care mi s-a părut imaginea lumii în care trăim.
Fii nebun
Totul e permis
Fă ce vrei, nimeni nu vede…
Fii nebun
Fii ciudat
Mergem în spațiu
Fii nebun
Totul este permis
Cum spuneam, se întunecă repede, așa că hai la Julianadorp.