Fără plan prestabilit, am zis să continuăm seria celor 11 orașe istorice frizone. Am crezut că vom vedea două sau trei, începând cu Dokkum, prin care trebuia să trecem repede, repede, obiectivul fiind Fântâna de Gheață. Ași, ți-ai găsit!
Superlativul pentru Dokkum e “cel mai Nordic”:
- Cel mai nordic oraș din Țările de Jos și prin urmare
- Cel mai nordic oraș fortificat
- Cel mai nordic din cele 11 orașe istorice frizone
- Cel mai nordic oraș de pe traseul Elfstedentocht
- Cea mai nordică amiralitate…
Dacă adăugăm că e un loc perfect în care să îți lași viața să încetinească pentru câteva ore, atunci știi că “Steaua Nordului” nu e o denumire primită degeaba. Pentru că vorbim de stele, 3 stele sunt în stema orașului. În plus, în Dokkum, locurile de servit masa sunt de la pizzerii și McDonald’s până la restaurante cu stele Michelin, în ciuda faptului că orășelul are doar 13 000 locuitori și e ferit de turismul în masă.
Pe 27 aprilie 2026 Regele Willhem Alexander și-a sărbătorit a 59-a aniversare chiar în Dokkum. Firește, noi am ratat momentul, însă aerul de sărbătoare de mare clasă încă se păstra când am ajuns noi acolo.
Chiar la ieșirea din parcare am găsit harta cu cele mai importante 7 puncte de atins în Dokkum. Piece of cake pentru noi. Oare?
De cum am pășit pe primul pod, timpul a încetinit abrupt. Totul e atât de în ordine și atât de la locul lui, încât ai impresia că te plimbi într-un tablou. Încă nu realizăm că Dokkum ne-a făcut prizonieri pentru tot restul zilei și că nici nu mai e vorba de plimbări și prin alte orașe.
Așa încât, fără grabă, hai să o luăm de la început, că e duminică. Urmăm cronologia hărții, ca să punem ideile în ordine, pentru că altfel amestecăm istoria de nu mai înțelegem nimic.
- Bonifatius și Dokkum sau Dokkum și Bonifatius
E limpede că nu pot exista unul fără altul. Bonifatius s-a născut în Anglia, a avut cele mai importante misiuni de creștinare în Turingia, Bavaria, Hessa, Mainz și astfel a devenit “Apostolul Germanilor”. În anul de grație 754, la vârsta de 79 de ani, împreuna cu 52 de adepți s-a îndreptat spre Dokkum pentru o ceremonie de botez. Cu toții au fost uciși pe 5 iunie, în circumstanțe nu foarte clare, dar acesta a fost momentul în care localitatea a fost atestată documentar. Astăzi orașul este loc de pelerinaj, iar Bonifatius este primul nume pe care îl auzi când spui Dokkum.
Biserica lui Bonifatius, fântâna lui Bonifatius, Capela lui Bonifatius, Izvorul lui Bonifatius, Berăria Bonifatius, Muzeul Dokkum, chiar și Fântâna de gheață, toate sunt acolo ca să vorbească despre evenimentul dramatic cu care istoria orașului a început să fie scrisă.
Abia în 1298 Dokkum a dobândit drepturile de oraș, intrând în “clubul” celor 11 orașe istorice frizone.
În anul 1871 a început construcția Bisericii romano-catolice Sfântul Bonifaciu dedicată Sfântului Martin și Sfintului Bonifaciu și Însoțitorilor săi, finalizată în 1878. Arhitectul a fost Pierre Cuypers. Cine? Da, chiar cel care a proiectat Rijksmuseum și Gara Centrală în Amsterdam, a fost ales pentru reconstrucția Castelului De Haar, a proiectat în 1904 tronul pe care Regele rostestește în fiecare an Discursul de la Tron în timpul Prinsjesdag. Dar Cuypers a fost un arhitect de biserici, peste 70 fiind construite pe baza planurilor sale, cea din Dokkum fiind a doua din cele 7 construite în Friesland.
Călugărul carmelit frizon Titus Brandsma a susținut ideea pelerinajului la locul în care Bonifatius și-a găsit sfârșitul. La 5 iunie 1934 a fost pusă piatra de temelie, iar două luni mai târziu Capela lui Bonifatius era deja construită, având o capacitate de 2 000 locuri. Capela se poate vizita doar între 1 iunie și 31 august.
În parc se află statuia lui Titus Brandsma care în 1941 a scris un protest în care cerea ziarelor catolice să refuze să publice anunțuri ale NBS -Mișcarea Național-Socialistă. A fost arestat, închis la Scheveningen, a ajuns în lagărul de concentrare de la Dachhau, unde a murit in 1942.
În fața Capelei a fost creat un parc procesional pentru a permite pelerinilor să parcurgă Drumul Crucii, pe care se află 14 capele mici realizate din cărămizi provenite de la vechi mănăstiri demolate. La capela cu numărul 12 se află o placa memorială pentru Titus Brandsma, pe care este gravată o strofă dintr-o poezie scrisă în închisoarea de la Scheveningen.
La ieșirea din parc se află izvorul lui Bonifatius, despre care se crede că are proprietăți tămăduitoare. “Chiar dacă ajută sau nu, cu siguranță nu doare!” spune broșura de informare. Există diverse legende legate de apariția izvorului, într- una dintre ele izvorul a apărut când Bonifaciu a lovit pământul cu toiagul episcopal, ceea ce atestă vechimea acestuia și importanța lui în aprovizionarea cu apă a orașului. Ne amintim că pe la 1705 apa lui era folosită pentru producerea berii care înlocuia apa care nu era potabilă, așa că legenda proprietăților vindecătoare are un sâmbure de adevăr.
În fața izvorului se află statuia de 2,5 metri a Sfântului Bonifatius, care ține deasupra capului Biblia cu care a încercat să se apere și care în multe reprezentări este străpunsă de o sabie.
2. Dokkum și fortificațiile sale
Mai există un moment peste care harta noastră turistica a sărit cu ușurință, probabil pentru că în timpul liber creierul nu trebuie suprasolicitat cu informații, că e duminică și pentru el. Totuși…
În anul 1568 a izbucnit războiul de 80 de ani împotriva dominației spaniole, la sfârșitul căruia Republica Olandeză a devenit independentă. Pe 1 noiembrie 1570 a avut loc Potopul tuturor Sfinților care a provocat pagube majore pe coasta olandeză și flamandă. Nevoia de bani era acută, iar persecuțiile religioase erau un motiv bun de rezolvare a problemelor. Tensiunile creșteau, iar represaliile deveneau din ce în ce mai crude și mai sângeroase. Furia valonă de la Dokkum din 1572, nu a fost izolată ci a făcut parte din contextul larg care cuprinsese teritoriile aflate sub ocupația spaniolă. Caspar de Robles construise un bastion pentru o garnizoană în Dokkum. Pe 12 septembrie, nobilimea rebelă sprijinită de fermieri furioși a pus stăpânire pe oraș, în numele lui Willem de Oranje. Pe 15 septembrie însă, trupele lui Caspar de Robles au recucerit orașul și au dezlănțuit “Furia valonă” împotriva populației, ucigând un număr mare de civili, inclusiv femei și copii. Orașul a fost jefuit și o parte din el a fost incendiat, “ordinea” fiind restabilită.
Acum ne întoarcem la harta noastră turistică.
În 1581, William de Oranje a emis un ordin pentru construirea unei structuri defensive hexagonale în jurul Dokkumului, format din șase fortificații proeminente, un șanț cu apă lat de 24 de metri și metereze înalte de peste cinci metri. În 1582 aceasta era deja materializată. Un alt atac asupra orasului nu a mai avut loc niciodată, Dokkum a fost cândva prea sărac ca să le demoleze, iar acum turiștii pot avea parte de o plimbare de 2,4 km de-a lungul “bolwerken”. Noi am început plimbarea cu moara de vânt Zeldenrust de pe Baantjebolwerk, construită în 1862 ca moară de cereale și decorticare și am încheiat-o cu moara de cereale De Hoop, datând din 1849, de pe Zuiderbolwerk.
Nu am înnoptat în oraș, dar am citit pe plăcuțele de informare că în fiecare seară la ora 21:50, bat clopotele în amintirea vremurilor în care cetățenii erau avertizați că mai erau 10 minute până la închiderea porților orașului și nu era indicat să rămâi noaptea în afara lor.
3. Amiralitatea și Muzeul Dokkum
În 1597, Dokkum avea legătură deschisă cu marea, iar Amiralitatea Frizonă s-a stabilit în oraș, gestionând echiparea și securitatea navelor comerciale și războiul naval împotriva Spaniei. Aceasta a însemnat o perioadă de prosperitate și a dus la dezvoltarea orașului. În 1618, Amiralitatea și-a mutat sediul în clădirea care găzduiește astăzi Muzeul Dokkum, unde se află și Punctul de Informații Turistice.
Din păcate, prin colmatarea căilor navigabile, legătura cu marea a fost pierdută complet, așa că în 1645 Amiralitatea și-a mutat sediul în Harlingen, ceea ce a însemnat începutul declinului pentru Dokkum, care a culminat în 1656 când orașul a intrat în faliment datorită costurilor ridicate de construcție ale canalului Stroobossertrekvaart care ar fi trebuit să atragă mai mult trafic printr-o conexiune maritimă mai bună cu Groningen. În loc de asta, orașul a devenit “Dokkum săracul”.
Oricum, clădirea Amiralității este doar una din cele 4 clădiri interconectate în care Muzeul Dokkum își prezintă colecțiile și expozițiile. Istoria orașului e povestită aici, începând bineînțeles cu Bonifaciu. Obiecte de ceramică frizonă, din argint prelucrat în Dokkum, costume frizone și obiecte de îmbrăcăminte, dar și băncuța și numărătoarea care seamană izbitor cu cele pe care le-am mai prins și noi în clasa întâi, deși eram la mii de kilometri distanță.
4. Dokkum, berea și Elfstedentocht
Pe la 1705, ca peste tot în Țările de Jos și Belgia, apa nu era potabilă, iar ca sa poată fi băută se transforma în bere, consumată chiar și de către copii. Pe atunci deci și Dokkum era ocupat cu producția de bere, care era mai prețioasă decât apa. Apa curată provenea din izvorul lui Bonifacius și era transportată în butoaie de lemn cu ajutorul barjelor de apă către fabricile de bere din oraș. Cu ajutorul stâlpului de bere, apa era adusă în berărie printr-un jgheab care trecea pe deasupra străzii. În vremurile bune, în Dokkum existau 19 berării. În 1876 ultimul berar din Dokkum și-a încetat activitatea. După 140 de ani, berea Bonifatius a revenit, însă există doar două berării, care nu se puteau numi altfel decât: Brouwerij Dockum și Stadsbrouwerij Bonifatius, Dokkum și Bonifacius adică.
Doar că despre secolul al XVIII-lea, Wikipedia ne spune că încă din 1760 patinatorii treceau într-o singură zi prin toate cele 11 orașe din Frizia, deci inclusiv prin Dokkum. Abia în 1909 turul a devenit oficial, organizat și renumit. Începea și se termina în Leeuwarden, iar Dokkum era ultimul oraș care marca întoarcerea spre punctul final. Dar dacă nu citești despre Elfstedentocht, nu ai cum să realizezi ce înseamnă să participi la cel mai mare tur de patinaj pe gheață naturală din lume și impactul pe care l-a avut și îl are în Țările de Jos. Absolut firesc, în 1912 a apărut și Fietselfstedentocht (Unsprezece orașe cu bicicleta), care poate fi organizat anual și nu depinde de condițiile atmosferice în aceeași măsură ca Elfstedentocht.
5, Dokkum și Fântâna de gheață
Ca și când toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Friesland a decis să își lege orașele și cu 11 fântâni.
Dokkum a ales Fântâna de gheață să îl reprezinte. Într-un concept original, pe carcasa de cupru se așterne gheața produsă de panouri solare. Fântâna cameleonicâ își schimbă culorile în funcție de vremea de afară, indiferent că aceasta înseamna soare, ploaie, vânt și e înconjurată de copaci care la rândul lor își schimbă nuanțele în funcție de anotimp. De exemplu, toamna se îmbracă în roșu, ca un omagiu adus lui Bonifaciu și adepților lui care au sfârșit tragic în Dokkum în timp ce puneau orașul pe harta istoriei.
6. Răsfăț culinar la Grand Café Van Der Meer
După atâta plimbare ni s-a facut foame. În drumul nostru, un meniu scris de mână ne-a atras atentia pentru că am zărit ceva cu trufe și sparanghel. Deși în meniu preponderente erau vinurile, am optat pentru berea Bonifacius, cum altfel. Sincer, am avut convingerea că e doar o bere locală, făcută pentru turiști. Când, ce să vezi? Este o bere specială neagră de tip Quadrupel, cu o istorie bogată. „Acht Guldens” se referă la prețul ridicat pe care oamenii îl plăteau pe butoi pentru această bere extrem de aromată, care în 2019 a fost dublu medaliată cu aur la Londra, la European Beer Challenge.
Am comandat meniul cu 3 feluri și iarăși am avut una din experiențele acelea în care esti tratat ca într-un restaurant de lux, în ciuda prețului mai mult decât rezonabil. Pentru că la 34.5 euro pentru supa de sparanghel, steak pe sparanghel și sos de ciuperci plus desertul Ferrero Rocher făcut în casă, lângă care stătea frumos înghețata de vanilie, toate așezate în farfurii cu grijă la cel mai mic detaliu… nu știu alții cum sunt, dar noi ne-am simțit răsfățați.
Ați remarcat desigur bomboana Wilhelmina și ați crezut că e doar o simplă mentosană. Complet greșit. Compania Fortuin a creat-o în 1892 când și-a sărbătorit a 50 -a aniversare și a numit-o Wilhelmina în onoarea prințesi de 12 ani, care a primit prima cutie. După 4 ani, în 1896, compania adevenit furnizorul Casei Regale. Bineînțeles, mentosana e produsă în Dokkum. Iar noi, care nu am găsit magazinul deschis și am stat doar cu nasul în vitrină, firește că am savurat-o ca pe ceva foarte rar.
Ne-am întors acasă cu același sentiment pe care l-am avut în Workum și Hindeloopen: nu mi-aș fi imaginat nicicând că Friesland poate fi atât de frumoasă.
