1. Continuăm să explorăm insula
Suntem liberi până la ora 16, când avem rezervate biletele la Balgexpres. Zi numai bună de biciclit și explorat insula.
Nu poți să începi nimic fără să vorbești de Marea Wadden, care e inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, nu pentru că se întinde în trei țări: Danemarca, Germania și Țările de Jos, ci pentru că este unică, este una dintre ultimele zone mareice majore, unde forțele naturii își pot urma cursul și unde procesele naturale continuă să funcționeze în mare parte neperturbate. Includerea în Patrimoniul UNESCO nu e permanentă. Dacă nu sunt îndeplinite criteriile, acest statut se poate pierde. Astfel e necesar un efort continuu pentru păstrarea habitatului natural, cu cât mai puțină intervenție din partea oamenilor.
În Țările de Jos trăiesc 25.000 locuitori pe toate cele 5 insule, care sunt vizitate anual de 2,5 milioane de oameni. Dar marea nu e importantă pentru turiști și pentru faptul că a fost votată drept „Cea mai frumoasă rezervație naturală” din Olanda, ci pentru 12 milioane de păsări migratoare, 35 mii de foci și 140 specii de pești. Există 10.000 de specii de plante și animale în întreaga Mare Wadden, care trăiesc atât în apă cât și pe uscat. Se spune că nu există două zile la fel în Marea Wadden, deoarece e într-o dinamică continuă.
2. Kaap Kobbeduinen
Primul loc în care ajungem e Kaap Kobbeduinen, far de lemn triunghiular, utilizat în trecut ca reper de zi pentru nave. De aici se poate ajunge la Kaap Willemsduin, celălalt far tot din lemn, aflat în partea de est a insulei. Erau drumeți care se îndreptau într-acolo, însă nouă gps-ul nu a vrut să ne dea traseu pentru biciclete.
3. Plaja Prins Bernhardweg
Ne continuăm drumul printre mlaștinile sărate, dune și iepuri, oi, fazani, văcuțe care își fac deja siesta.
Ajungem la a treia plajă din cele patru: Prins Bernhardweg. Pavilionul Marlin aflat aici este cea mai nordică locație horeca permanentă din Țările de Jos. Nu am fotografiat restaurantul, ci doar scaunul pus la dispoziție persoanelor cu dizabilități pentru a putea ajunge pe plajă. Am văzut fotografii cu parcarea de biciclete arhiplină. Astăzi însă, vremea e bună pentru plimbare, nu pentru stat la soare, sunt doar nori și picături de ploaie, așa că e foarte puțină lume.
-
Bunkermuseum Schlei
Foarte aproape e Bunkermuseum Schlei, închis din păcate deși nu suntem noi singurii care am vrea să-l vizităm. Până la 800 de soldați germani au fost cantonați pe Schiermonnikoog în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Timp de un an și jumătate, ei au construit un complex de buncăre ca parte a Zidului Atlanticului și a Mării Nordului, pe care l-au numit Schlei. Pentru că numărul soldaților germani era apropiat de numărul localnicilor, aceștia din urmă l-au numit Schleidorp („satul Schlei”). Complexul făcea parte din sistemul german de supraveghere a coastei și includea instalații radar, artilerie antiaeriană și bineînțeles cazărmi. Nu au rămas multe din întreaga structură care a fost demolată în mare parte sau acoperită de dune, dar într-unul din buncăre se află muzeul care păstrează vie pagina aceasta din istoria insulei. Ca în extraordinar de multe locuri din Țările de Jos, el este rezultatul muncii voluntarilor, în cazul de față al lui Cees Soepboer, a cărui poveste o găsim aici.
-
Bunker Wassermann
Continuăm să pedalăm cu efort minim, pentru că pista de biciclete e foarte bună, iar dealurile sunt puține, ideale pentru lipsa noastră de condiție fizică și pentru bicicletele noastre clasice. Ajungem repede la Bunker Wassermann, aflat la cea mai mare altitudine de pe insulă-20 de metri.
Buncărul e deschis non-stop și trebuie mers neapărat acolo pentru priveliștea panoramică asupra întregii insule. Mai înalte sunt cele două faruri din care probabil ai putea vedea insula, însă nici unul dintre ele nu se vizitează.
Când insula a fost ocupată, pe 16 mai 1940, ea avea deja proprietar german, care solicitase deja protecție din partea nemților când și-a dat seama ce va urma.
În 1893, J.E. Bank a vândut insula contelui german Hartwig Arthur von Bernstorff-Wehningen, a cărui familie a deținut-o timp de 3 generații, până la sfârșitul războiului, când a fost confiscată de statul olandez, în proprietatea căruia se află și în prezent. Familia Von Bernstorff a investit foarte mult în insula pe care a dorit să o transforme într-o stațiune de lux, după modelul celor germane. Pentru fixarea dunelor și combaterea deplasării nisipului, au fost plantate conifere. În 1927, în zona în care este amplasată astăzi marina, a fost construit primul mare ponton pentru nave. Dar războiul nu ține cont de asta, nici de naționalitate.
Amenajat inițial ca punct de observație, Wasserman trebuia să fie baza unei antene radar gigantice, de 60 metri înălțime, pentru detectarea avioanelor de la distanță. Pentru aceasta, relieful dunei a fost modificat. Buncărul era foarte bine camuflat, iar din aer semăna cu o catedrală. Structura construită era enormă și cu toate acestea la final, soclul s-a dovedit a fi prea îngust iar radarul nu a fost niciodată pus în funcțiune. Un sistem radar mai mic a fost amplasat în apropiere.
Deși nu este amenajat ca muzeu, bunkerul a fost deschis pentru public în 2003, din nou cu ajutorul voluntarilor, care au curățat peste 20 tone de moluz și au asigurat accesul în siguranță.
Din nou ne amintim că Schiermonnikoog este o insulă vie. Nu doar că unele buncăre au fost acoperite de nisip în timp ce altele au fost dezgropate de vânt, dar mai mult decât atât, dunele nu sunt neapărat în poziția în care au fost când buncărele au fost construite. Zici că geografia a făcut din Schiermonnikoog terenul ei de joacă.
6. Zuidertoren – farul alb
Ne îndreptăm spre sud, către farul alb, Zuidertoren. Cum spuneam a fost dat în folosință în 1854, în același an cu farul roșu și au funcționat împreună ca frații până în 1910, când drumurile lor s-au despărțit, pentru că Zuidertoren a fost scos din funcțiune datorită progresului tehnologic. În 1950 a fost transformat în turn de apă. După alți 40 de ani, în 1992 a fost folosit de compania olandeză de telecomunicații KPN. În 2018, când a ajuns în stare avansată de degradare, a trecut din nou în proprietatea insulei, a fost restaurat și transformat în monument istoric fiind unul din simbolurile insulei.
Facem pauză pentru o porție de fish and chips ca să rezistăm până la masa de seară.
7. Balgexpres
Uite așa, din pedală în pedală s-a făcut ora de mers cu Balgexpres, care ne va duce pe cel mai estic punct al insulei.
Primul lucru pe care ni-l arată ghidul nostru este butonul de urgență, pentru că normal, cabina tractorului e separată de vagonul nostru. În al doilea rând ne spune că va trebui să coborâm cu toții când ajungem la plajă, pentru că din cauza greutății, tractorul se va afunda în nisip și nu vom putea înainta câțiva metri. N-a fost o mare problemă, pentru că am mai făcut câteva fotografii pe Badweg. Am plecat iar. Cum spuneam, dacă nu ai bicicletă dar îți place să mergi kilometri întregi pe malul mării, atunci Schiermonnikoog e locul perfect. Nu vei fi singura persoană care face asta cu siguranță.
Nu ne-am așteptat să vedem foci, cu atât mai mult nu am crezut că vom vedea doi pui singuri, singurei pe plaja imensă. Atât de mici și neajutorați. Și totuși după ce îi alăptează până la 3 săptămâni, mama îi lasă să se descurce singuri. Pare o lecție dură, dacă te gândești că focile pot trăi și 30 de ani. Se pare însă că în ultimii ani deși se nasc mulți pui, populația de foci nu reușește să crească cu toate că este protejată. Toată lumea păstrează liniștea și distanța. Nimeni nu stresează puii, nici măcar cățeii prezenți.
Despre Balgexpres puteți afla mai multe aici.
Luăm masa la restaurantul hotelului, pentru a încerca oferta de 3 feluri la prețul plătit cu o seară înainte doar pentru vispan. În două zile am mâncat în trei locuri și totul a fost delicios.
Mergem să ne luăm rămas bun de la soare și de la insulă. La plecare vedem că am ratat berea Schier, așa că a doua zi cineva va fi la rând la Spar, la prima oră, pentru a corecta greșeala.
8. Povești din Schiermonnikoog
Dacă am crezut că asta e tot ce se poate întâmpla pe o insulă de 18 km lungime și 4 km lățime, aflată în continuă modelare și schimbare, ei bine, ne-am înșelat cu toții, pentru că insula are o mulțime de alte lucruri de povestit, cum ar fi despre despre faptul că pe Schiermonnikoog, copiii au propriul lor primar ales democratic. În caz că nu credeți, citiți aici și aici.
Apoi continuați lectura aici, pentru că nu există un mod mai bun de a descoperi un loc, decât prin ochii celor care locuiesc acolo.
A doua zi la plecare, nu am înțeles de ce o parte din lumea care doar ce coborâse de pe feribot, s-a așezat la rând fără vreun un motiv aparent. De fapt, de acolo se luau bicicletele rezervate pentru închiriere.
