Între Callantsoog și Petten distanța e de 10 km. Ambele sate au fost măturate de ape de 2 ori, dar nu la aceleași inundații. În ciuda faptului că exista un dig de nisip încă din 1388, acesta nu a făcut față Potopului Sfintei Elisabeta din 1421 când satul a dispărut sub ape pentru prima dată. Bineînțeles că locuitorii au înțeles că pentru a supraviețui, trebuie să devină mai buni în lupta cu apa. Așa că au construit încă un dig, au pus epiuri și au sperat că sunt apărați. Au fost, până în 1625, cand marea a spulberat 100 de case și a mutat biserica la 20 metri de țărm. Satul a renăscut, dar istoria nu terminase cu el. În Al Doilea Război Mondial a început construirea Zidului Atlanticului, iar germanii au hotărât că Petten trebuie să dispară din nou. Poate că alții ar fi lăsat lucrurile așa, mai ales că marea era aproape. Nu și olandezii. În 1946 ei au pus din nou satul pe hartă. Pentru a patra oară. Astăzi Petten se dezvoltă, în 2025 au început să apară case pe plaja cu nisip fin, care vor fi 50 la număr. Ne-am imaginat stând seara pe șezlong privind marea cu un pahar de vin în mână. Poate am avea noroc să prindem un răsărit, un apus, o focă…Who knows? Alte 50 de case de vacanță sunt în construcție la periferia satului. Plimbări pe plajă, cu bicicleta, câmpuri de flori, duna panoramică înaltă de 26 metri…uite așa, pe furiș, Petten îți pătrunde în inimă fără să îți dai seama și realizezi deodată că în sufletul tău sunt mai multe locuri frumoase decât oameni. Iar când Olandezul Zburător îți oferă gratis un spectacol de kitesurfing cu jump și hangtime spectaculoase…parcă ai tot vrea să nu se mai termine ziua.
Pe plajă se află un monument din piloni de lemn, Palendorp în memoria vechiului sat. La punctul de salvamar o canapea a fost transformată în leagăn. În ciuda vântului, e liniște. O mare liniștită și de liniște în suflet. Ziua perfectă în Petten aan Zee.
