Julianadorp e la 5 km de Den Helder (alte amintiri frumoase) și campionul zilei cu numărul de locuitori (aproape 15.000), față de Callantsoog (2.400) și Petten (1.600) prin care ne-am plimbat în aceeași zi (busy day😊). Julianadorp nu a fost luat de ape, dar are în comun cu Callantsoog și Petten cel puțin două lucruri: câmpurile de lalele din primăvară și lupta pentru steagul albastru arborat pe plajă în timpul verii. Steagul albastru nu se obține ușor și chiar dacă e arborat într-un an, nu e o condiție obligatorie că va fi acolo și anul următor. Anul viitor o iei de la capăt. Pentru că steagul albastru înseamnă standarde de calitate și trebuie îndeplinite condiții dure, de exemplu, apa mării nu trebuie să fie doar curată, ci foarte curată și de aceea e testată la bacterii la fiecare două săptămâni. Curățenia, toaletele free, coșurile de gunoi, punctul de asistență pentru primul ajutor, siguranța, toate trebuie îndeplinite. Desigur când te plimbi pe toate aceste trei plaje, totul pare atât de normal, încât nici nu îți trece prin gând că ar putea fi și altfel.
Istoria Julianeidorp este strâns legată de măsurile de protecție a coastei împotriva furiei mării și de apariția polderelor. Așa a fost cu polderul Het Koegras, scos la licitație de către statul olandez și adjudecat pe 7 noiembrie 1849 de către dl. Pieter Loopuyt, destul de bogat am putea spune, dacă a avut puterea financiară de a plăti 689.951 guldeni pentru 3.875 hectare de teren plus fermele si locuințele aferente existente. Domnul Loopuyt și familia lui sunt un alt exemplu de mentalitate olandeză. Why? Because…Domnul Loopuyt l-a însărcinat pe ginerele său cu administrarea noii achiziții. Acesta s-a ocupat cu săparea a încă patru canale pentru a îmbunătăți drenajul și a continuat lucrările pentru recuperarea terenurilor și includerea lor în sectorul agricol. Deși o școală exista deja, în 1870 familia Loopuyt a donat o mie de guldeni pentru o clădire nouă în care să funcționeze aceasta. Frumos, nu? Mai frumos decât atât e faptul că în 1872, când a decedat domnul Pieter Loopuyt, Het Koegras valora 2 milioane de guldeni. Adică în 23 de ani valoarea sa s-a triplat. Poate fi ceva mai frumos decât atât? Da. În 1909 a fost construită o biserică. Pe 30 aprilie 1909 s-a născut Prințesa Juliana a Olandei, iar nepotul domnului Loopuyt a cerut permisiunea Casei Regale pentru ca satul să fie numit Julianadorp. Solicitare aprobată și gata? Nu. Istoria s-a zburlit iarăși și a zis: „la loc comanda”. Al Doilea Război Mondial nu a distrus tot satul, ca la Petten, ci i-a schimbat doar numele în Loopuytdorp. Ar fi putut rămâne așa, dar nu, suntem în Olanda, așa că după război satul și-a recăpătat numele de Julianadorp. Prea frumoasă povestea ca să trec peste ea.
Cu cei 15.000 locuitori puși pe fapte mari, Julianadorp atrage în fiecare an 900.000 de vizitatori. Cei mai mulți sunt turiști germani.
Ei bine, pe 19 iulie 2026 am plecat și noi spre Julianadorp la vânătoare de statui de nisip, risipite prin 6 locații din localitate, modalitate bună de a face cunoștință cu lebedele de aici.
Primele statui, mai mici, le-am găsit în Winkelcentrum Dorperweerth. Check ✅
Frumoase toate, pentru că altfel nu le-am fi căutat, dar cel mai tare s-a lipit de retina noastră cea cu castelul. Why? Because… La o privire atentă, Junior College aflat în spate a fost transformat în castel chiar de către elevi. Check ✅
Loopuytpark. Sună cunoscut numele? Check ✅
Winkelcentrum De Riepel. Check ✅
Landal Beach Resort Ooghduyne? Descoperim că în Julianadorp există teren de golf. Check ✅
Pentru a definitiva misiunea zilei, ne-am îndreptat spre mare, la Julianadorp aan Zee, unde plaja cu nisipul ei fin, ocupă în mod constant loc fruntaș în topul celor mai frumoase plaje din Olanda. În plus, în cei 4 km de plajă poți să iți alegi 4 locuri diferite unde să te așezi, fiecare mai mult sau mai puțin amenajat. Check ✅
Mai multe despre Julianadorp aan Zee aici.
Noi ne-am continuat “alergarea” pentru a doua misiune a zilei: câmpuri de frezii și crini în luna iulie, la Callantsoog.