Oudenbosch și Vatican: Basiliek van de Heiligen Agatha en Barbara și Basilica San Pietro
31.01.2026
- Oudenbosch și zuavii papali
Ați auzit vreodată de Oudenbosch din Brabantul de Nord, Țările de Jos? Dar de zuavii papali? Cu ce începem?
Vă vine să credeți sau nu, pe la 1820, peninsula italiană era formată din mai multe state independente aflate sub influența unor puteri străine. În același an se năștea Victor Emmanuel al II-lea. Pe atunci, au avut loc revolte în Napoli și Piemont, considerate începutul mișcării de unificare națională Risorgimento („reînnoire” sau „renaștere”), care a durat 50 de ani și s-a încheiat când Roma a fost capturată de către…italieni. Mai spunem că în acest interval de timp Vaticanul nu exista în forma în care îl vizităm noi, ci existau State Papale. A mai apărut și Revoluția Industrială. O mulțime de motive de ceartă. Așa că, au tot fost revoluții, războaie, campanii militare, care s-au încheiat pe 17 martie 1861, când a fost proclamat Regatul Italiei, iar Victor Emmanuel al II-lea a devenit primul rege al Italiei unite.
Istoria e complexă și complicată, iar noi am vrut doar să ne poziționăm în timp, ca să înțelegem contextul în care replica Bazilicii San Pietro din Vatican a ajuns în Oudenbosch.
Ca răspuns la Risorgimento și la instabilitatea internă, în 1860, Papa Pius al IX-lea a cerut statelor catolice să trimită voluntari, bărbați romano-catolici necăsătoriți, cu vârste între 16 și 40 ani, care au format o unitate de infanterie, numită Zuavii Papali. Împreună cu Garda Elvețiană, aceștia formau armata Statelor Papale, care avea rolul de a ține piept armatelor lui Victor Emmanuel al II-lea și ale lui Giuseppe Garibaldi. Pe parcursul existenței sale, unitatea a avut o componență internațională, în care voluntarii olandezi aveau cea mai ridicată pondere. În 1867 zuavii au câștigat bătălia de la Mentana, însă pe 20 septembrie 1870, naționaliștii italieni au capturat Roma, ceea ce a însemnat sfârșitul existenței Statelor Papale și implicit desființarea Zuavilor Papali.
Ne întoarcem din nou în timp. În 1833 pastorul Willem Hellemons a fost hirotonit preot la Catedrala Sfântul Ioan din Lateran. Era de origine olandeză și venise la Roma pentru a-și continua studiile. Aici s-a împrietenit cu viitorul Papă Grigore al XVI-lea. Din 1842, Willem Hellemons a fost pastorul paroh în Oudenbosch. A fost numit Pastorul Zuav, deoarece s-a implicat activ în recrutarea celor 3.000 de voluntari zuavi olandezi care au plecat din Oudenbosch spre Roma între 1864 și 1870. Astfel am înțeles semnificația statuii din 1911, din fața Bazilicii Sfintelor Agatha și Barbara din Oudenbosch, care îl reprezintă pe Papa Pius al IX-lea cu un zuav rănit la picioarele sale.
Tot Willem Hellemons este responsabil cu inițiativa construirii nu doar a Bazilicii Sfintelor Agatha și Barbara dar și a internatului de băieți al Institutului Saint-Louis, de unde, în vremea noastră, cad de la etaj, pungi cu apă bine țintite spre trecătorii ghinioniști.
2. Construcția bisericii
Construcția Bisericii Sfintele Agatha și Barbara a început în 1865. Acum intră din nou în scenă PJH Cuypers.Da, am mai vorbit despre el. A proiectat Rijksmuseum și Gara Centrală în Amsterdam, a fost ales pentru reconstrucția Castelului De Haar, a proiectat în 1904 tronul pe care Regele rostestește în fiecare an Discursul de la Tron în timpul Prinsjesdag. Dar Cuypers a fost un arhitect de biserici, peste 70 fiind construite pe baza planurilor sale. Încă nu știm, însă în 2026 îl vom întâlni la Biserica romano-catolică dedicată Sfântului Martin și Sfântului Bonifaciu și Însoțitorilor săi din Dokkum și la Biserica Sfântul Bonifaciu din Leeuwarden.
Pierre Cuypers a practicat mai ales arhitectura neogotică pe care pastorul Hellemons o antipatiza. Pastorul Hellemons prefera arhitectura neoclasică pe care Cuypers nu o plăcea.
Cuypers a plecat la Roma. Când s-a întors, compromisul a fost făcut, proiectul noii biserici era în stil neoclasic, avea fațada Bazilicii Sfântului Ioan din Lateran, iar în rest semăna cu o copie de 16 ori mai mică a Bazilicii San Pietro.
În 1892 al doilea arhitect al ei, GJ Swaay a finalizat fațada. Biserica a primit statut de bazilică în 1912.
Sfânta Agatha din Sicilia (235 d.H-251 d.H) a fost martirizată deoarece a refuzat cererea în căsătorie a unui consul, pentru că alesese deja să își dedice viața bisericii. A fost torturată și în final aruncată pe cărbuni încinși. Persoanele cu arsuri și femeile cu cancer la sân, aprind lumânări la statuia ei. Este una din primele sfinte ale Bisericii Catolice.
Sfânta Barbara sau Sfânta Varvara a fost persecutată de propriul tată, care a închis-o mai întâi într-un turn deoarece era foarte frumoasă. Tânăra s-a convertit la creștinism și a dispus construirea celei de-a treia ferestre în turn, simbol al trinității, fapt care a stârnit furia tatălui. Barbara a reușit să evadeze și a găsit adăpost într-o stâncă, dar a fost trădată de un păstor. După ce a întemnițat-o din nou și a supus-o la chinuri, propriul tată a decapitat-o. Mai târziu acesta va fi lovit de trăsnet. Turnul cu 3 ferestre, stânca și trăsnetul care i-a ucis tatăl, au făcut ca Sfânta Barbara să fie considerată unul dintre „sfinții ajutători”, apărători în caz de pericol, dar și patroana prizonierilor, constructorilor, arhitecților, minerilor, geologilor, a pirotehnicienilor și a muribunzilor.
3. Asemănări cu Bazilica San Pietro
Ați putea crede că Bazilica Sfintelor Agatha și Barbara din Oudenbosch este singura copie a bazilicii San Pietro. Că nu este așa, puteți descoperi aici.
Intrăm. La fel ca în San Pietro, în partea dreaptă se afla Pieta. Orga și tribuna corului se sprijină pe patru coloane înalte.
Bazilica are 81 metri lungime și 55 metri lățime. 140 trepte duc la Domul Bazilicii, iar accesul e permis zilnic, între 13 și 16. Cel mai înalt punct al cupolei este la 63 metri înălțime de la sol, cupola în sine având 51 metri înălțime și 20 metri în diametru. Ca și la San Pietro cupola se sprijină pe 4 stâlpi, pe fiecare în parte fiind pictat unul dintre evangheliști la momentul în care a început să își scrie lucrarea, cele patru Evanghelii constituind temelia Noului Testament.
La baza cupolei se află inscripția în latină: ”Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea. Ție îți voi da cheile Împărăției Cerurilor.” Ca și la Vatican.
Statuile din altarul mare sunt diferite de cele din Bazilica San Pietro. Cei patru Doctori ai Bisericii sunt: Grigorie de Nazianz ( sau Grigore Teologul, care a apărat învățătura despre Sfânta Treime în cele „Cinci Cuvântări Teologice” ținute în timpul celui de-al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol), Ieronim (ține o biblie în mână pentru că el a tradus Biblia în latină- Biblia Vulgata), Vasile de Cezareea (in afara scrierilor sale, Sfântul Vasile este cunoscut pentru așezămintele înființate numite “Vasiliade”, care ofereau asistență socială persoanelor nevoiașe) și Papa Grigore I sau Papa Grigore cel Mare( este cunoscut pentru ajutorul caritabil oferit săracilor din Roma, este al doilea dintre cei trei Papi enumerați în Anuario Pontificio cu titlul de „cel Mare”, alături de Papii Leon I și Nicolae I. Moaștele Sfântului Grigore sunt păstrate în Bazilica San Pietro din Roma.)
Altarul cu baldachin este la rândul său o copie a celui din Bazilica San Pietro. Doar ca spre deosebire de vizita la Vatican, aici am avut imaginea de ansamblu de care acolo nu am avut parte datorită renovării lui.
Mai putem spune că la alegerea unui nou papă, pe coșul bisericii ( o copie a celui din Capela Sixtină), iese de asemenea fum alb, iar clopotele din Oudenbosch sunt trase simultan cu cele de la Bazilica San Pietro. La decesul unui papă steagul Vaticanului este coborât în bernă și se poate semna o carte de condoleanțe.
Firește că e mult mai mult de povestit, firește că operele nu se ridică la valoarea celor din Vatican, dar repetăm că, vizita la Bazilica Sfintelor Agatha și Barbara din Oudenbosch a meritat cu prisosință pentru perspectiva pe care nu am avut-o în San Pietro.