-
WEC Lauwersoog-pentru o lume mai bună
E scump să eliberezi foci. Parcarea e scumpă. Cu toate astea am găsit loc abia după două săptămâni. A fost un grup internațional, cu oameni de pe mai multe continente. Am adăugat bilete ca să vizităm spitalul. Dar dacă te gândești că în banii ăștia faci și o faptă bună…nu știu alții cum sunt, dar noi am considerat că merită fiecare bănuț. La o săptămână după ce am cumpărat bilete am realizat că sâmbătă e 15 august, sărbătoare cu care nu ne jucăm. Am mai prins o zi liberă. Hai să stăm o noapte pe Schiermonnikoog și a doua zi la foci. Nu putem decât două nopți. Astfel “scump”-ul din prima propoziție a devenit și mai scump. Acum hai să vedem dacă e fezabil sau nu. Când vom mai avea altă șansă pentru insulă? E posibil să mai fie, e posibil să nu. Ce sărbători am ratat și anul ăsta? Cam pe toate de până acum. După ce am dat toate răspunsurile la întrebări, concluzia firească a fost: let’s go, baby!
Timp de 50 de ani au fost salvate foci la Zeehondencentrum Pieterburen. După atât de mult timp a fost făcut un pas înainte și în 2025, centrul a primit o altă locație în Lauwersoog: WEC (Werelderfgoedcentrum) sau World Heritage Centre Wadden Sea, între Marea Wadden, înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO și Parcul Național Lauwersmeer. E considerat cel mai mare spital european pentru salvarea puilor de focă. Se poate urca pe acoperiș pentru o vedere panoramică asupra locului.
-
De ce ajung puii de focă în spital?
De ce ajung puii de focă în spital? Uneori pentru că nu se descurcă singuri. Focile își alăptează puii doar cel mult o lună, după care micuții de 15-20 kg trebuie să supraviețuiască singuri. Alteori pentru că sunt jucăuși, ajung să își bage capul în inele de plastic pe care nu le mai pot scoate, focile cresc, plasticul începe să intre în carne…Uneori sunt atacați de pescăruși sau chiar de alte foci. Uneori sunt prinși în plase de pescuit sau în ambalaje din plastic. O mulțime de motive. Alteori înghit plasticul care plutește prin mare. Dacă sunt norocoși ajung la WEC, se fac bine și sunt eliberați în Marea Wadden.
-
Foci comune și foci gri
Bineînțeles că există foarte multă informație, dar e timpul să ajungem la foci.
“With their big dark eyes they may look sweet, but don’t be fooled: seals are the largest predators in the Netherlands.” (“Cu ochii lor mari și negri, pot părea așa de dulci, dar nu vă lăsați păcăliți: focile sunt cei mai mari prădători din Țările de Jos.”) Noi ne-am lăsat păcăliți, pentru că sunt mici și au nevoie de îngrijire, altfel nu s-ar afla la spital.
Firește, cei mai mulți olandezi știu cam totul despre focile din țara lor. Așa am dedus din reacția lor de pe barcă. Noi însă nu avem foci la noi în țară, așa încât o completare a cunoștințelor n-o să strice niciodată.
În Țările de Jos trăiesc foci comune și foci gri. Și despre ele se poate vorbi mult. Apelăm la Wikipedia pentru a completa informațiile de pe panourile din WEC.
Focile comune sunt mai mici decât cele gri. Pot ajunge până la 150 cm- femelele și 190 cm-masculii. Cântăresc între 40 și 135 kg și trăiesc până la 26 ani -femelele și până la 32 ani-masculii.
Dușmanii naturali sunt orcile și balenele. Cum însă acestea nu trăiesc în Țările de Jos, dușmanii rămân bolile și omul. Turismul excesiv, poluarea apei, excesul de metale grele sau hidrocarburi clorurate din peștele cu care se hrănesc, toate pot fi o explicație a faptului că deși se nasc suficienți pui, populația de foci nu crește.
Interesant e că focile mănâncă un singur fel de pește pe sezon și nu beau apă din mare, ci își iau necesarul de fluide din hrană.
Puii se nasc în iunie sau iulie, iar mama îi alăptează și are grijă de ei timp de două până la patru săptămâni, până își dublează greutatea avută la naștere.
Când am fost noi acolo, am văzut doar pui de focă comună.
Cu focile gri intrăm în altă clasă. Am putea spune că acolo unde se termină focile comune încep cele gri, pentru că lungimea lor ajunge 165 până la 250 de centimetri în lungime și cântăresc între 105 și 220 de kilograme (femelele), iar masculii au 195 până la 330 de centimetri în lungime și cântăresc în medie între 170 și 350 de kilograme.
În schimb puii se nasc în ianuarie-februarie. Aici ei sunt părăsiți chiar mai repede, după două-trei săptămâni și încep să își caute singuri hrană abia după încă o săptămână. Cum să nu te impresioneze ochii aceia negri și mari?
Foca cenușie e semnificativ mai puțin numeroasă decât cea comună. În plus, focile gri au aceleași preferințe ca și pescarii, adică somon și cod. Asta înseamnă că toată lumea are de suferit, pentru că focile rămân legate în plasele pescarilor pe care le distrug, firește.
Am mai aflat că mustățile focilor le ajută să detecteze nu doar direcția din care vin peștii, ci și mărimea lor sau câți sunt.
-
De ce ajung focile în spital?
Pe drum, ghidul ne arată fotografii, ca să înțelegem mai bine ce presupune munca la WEC. Multe de zis, timp scurt, amintim doar trei lucruri.
Se pare că nu chiar toată lumea știe ce are de făcut atunci când întâlnește un pui de focă.
A fost cazul unui domn care se plimba cu câinele. Nu doar că a pus mâna pe pui, dar a lăsăt și câinele să se apropie. Puiul stresat și speriat a atacat câinele. Problema e că uneori mama își lasă puiul pe țărm și pleacă după mâncare. Dacă se întoarce și vede că puiul are probleme, îl părăsește. Așa a rămas orfan puiul din povestea asta. Doar că omul, bine intenționat fiind, a sunat la WEC și a trimis poze cu el mângâind puiul și cu câinele său în apropiere. Când a înțeles ce a făcut, a zis că pozele cu el pot fi folosite ca exemplu, pentru ca alții să poată învăța din greșeala lui.
A doua lecție a fost cu doamna care a fost sfătuită să lase un pui de focă în pace, pentru că mama lui se afla cu siguranță in apropiere. În loc de asta, au început să sune telefoanele la WEC, pentru că pe plajă se plimbă o femeie care leagănă pe brațe un pui de focă. Am fost întrebați cei din barcă, ce credem noi că a gândit acea femeie. Răspunsul meu rapid a fost: “nimic”. Răspunsul ghidului a fost că, în ciuda a ceea ce s-a întâmplat, nu e bine să aruncăm rapid cu piatra, pentru că nu putem ști dacă femeia a suferit o traumă în viața ei. Poate a pierdut un copil, poate că a pierdut o sarcină, poate nu a avut copii deși își dorea. Pentru că în ciuda faptului că a făcut rău, ea a fost de fapt bine intenționată. Firește că m-am simțit teribil de prost pentru răspunsul meu.
A treia lecție a devenit atât de normală, încât nici nu îi mai acordăm importanță. Pe 1 ianuarie 2019, nava MSC Zoe, una din cele mai mari nave container de lume, care a costat 140 de milioane de dolari, naviga în Marea Nordului. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile, dar și a neglijenței umane în securizarea încărcăturii, 297 de containere au căzut în mare la nord de Ameland, împrăștiindu-se până în Vlieland, Terschelling, Schiermonnikoog. Două ore mai târziu, alte 45 de containere au ajuns peste bord, ceva mai departe, în nordul insulei germane Borkum. Unele containere au fost recuperate, altele au ajuns singure la țărm, iar cel mai grav, unele au fost avariate și încărcătura lor s-a împrăștiat în mare. Abia în septembrie 2021 s-a anunțat că ultimul container a fost recuperat. Se estimează că 3 milioane de kilograme de mărfuri s-au vărsat în mare, inclusiv jucării, mobilă, electronice, materiale periculoase precum bateriile litiu-ion, ambalaje din plastic. Ghidul ne spune că, în 2026 încă se mai recuperează jucării, candele din plastic și mai ales granule mici și albe folosite pentru a proteja transportul produselor fragile,.
-
Seppie și Mickey se întorc acasă
La eliberarea lui Seppie și Mickey au luat parte oameni de pe 4 continente. Focile au mers separat, pe o barcă trasă de vaporașul cu turiști. Pentru că vaporul nu poate acosta direct pe mal, se merge câțiva metri prin apă care trece de glezne. Dacă apa e foarte rece, cizmele de cauciuc, lungi până la genunchi, sunt cel mai bun accesoriu. A fost o eliberare reușită, puii nu au fost nici stresați, nici speriați, lumea le-a acordat spațiul și timpul de care au avut nevoie ca să proceseze întreaga situație și să decidă ce au de făcut. Unul din pui ar fi vrut să se întoarcă, însă în cele din urmă acasă, în apa mării, a fost mai bine.
Între timp, un alt pui de focă rănit a fost adus cu mașina pentru a fi preluat și dus la spital.
La întoarcere, un delfin mic și jucăuș ne-a salutat cu salturi care nu făceau parte din program. Nu am făcut fotografii, pentru că nu puteam anticipa locul în care va sări, așa că totul a rămas doar pe film.